Fixeur (2016)
Regia: Adrian Sitaru
Scenariul: Adrian si Claudia Silisteanu
Distributia: Tudor Aaron Istodor, Mehdi Nebbou, Diana Spatarescu, Nicolas Wanczycki, Andreea Vasile, Adrian Titieni
Pentru inceput, acest film poate sa para oleaca lent spectatorului grabit cu timpul sau si nerabdator de a intra mai rapid in miezul povestii, insa pe masura ce se deruleaza actiunea, sala este cuprinsa de un usor frison, accentuat pas cu pas (hm, iata ca nu scapam de sintagma vremurilor). Un usor frison, pentru ca spectatorul este prins … si asteapta … si adulmeca mizele unor povesti de viata perene si mai ales, atat de solid ancorate in realitatea contemporana. Pentru ca personajul principal, “fixeurul”, plin de incredere si avant in debutul actiunilor, este complesit de problema morala, etica si deontologica a punerii in practica a profesiunii sale.
Lucrand in cadrul biroului Agentiei France Press International de la Bucuresti, fixeurul pune mana pe o problema interesanta de presa, de investigatie jurnalistica, pe care o ofera spre punere in opera unor ziaristi francezi, cu care colaborase anterior, avand insa de rezolvat o serie de conexiuni si interventii cu si la oficialitatile din Romania, in vederea ducerii la implinire a unui interviu “bomba” (asa cum se vehiculeaza in mass media zilelor noastre).
Pentru ca este vorba despre un interviu cu una dintre cele doua adolescente – minore – repatriate din Franta – in urma obligarii practicarii prostitutiei pe acele meleaguri indepartate de domiciliul lor din Bistrita romaneasca.
Si pe masura ce inaintam in poveste, Radu, fixeurul, alaturi de jurnalistul francez, de cameramanul sau si de diverse oficialitati romane, ca si de alte personaje cu care se intersecteaza acesta si toti ceilalti in derularea actiunii, sunt cu totii apasati de oroarea problemei traficului de carne vie, de nivelul distructiv al acestei spete a criminalitatii transfrontaliere, de multiplele fatete ale traumelor psihologice care apasa asupra umerilor fragili ai minorei, ale caror marturii trebuiesc inregistrate in interviul in cauza.
Inocenta atat de teribil violata a copilei, tulburatoarele ei cuvinte-marturie, switchul dureros mental-psihologic al acesteia – intre ce i se cere de fapt (de catre jurnalisti) si ce crede ea ca i se cere – in virtutea experientelor traite, este socant pentru orice spectator, oricat de avizat ar fi acesta.
Si de aici problema moralitatii si a deontologiei, greu de escaladat de catre echipa de profesionisti, harsiti indelung, fara doar si poate! Cu atat mai mult cu cat este vorba despre o minora. Chiar daca interviul se doreste si chiar poate fi o lectie cruda de viata, pentru o generatie tanara si neexperimentata, gata de a fi distrusa de hienele la panda, intr-o societate la marginea societatii.
Intr-o societate in care nu fiecare este animat de bune intentii si chiar mai rau, nu fiecare este constient de inconstienta cu care actioneaza si interactioneaza … de la parinti, la politicieni, de la administratorii statali, la “administratorii spirituali” (ONG ortodox).
“Scopul scuza mijloacele” nu este cea mai potrivita sintagma pentru aceasta poveste, a interviului care vine sa supratraumatizeze brutal victima.
Pe de alta parte, jurnalistul nu este psiholog, desi ar trebui sa posede si oarece aplecari de gen, care in mod sigur ar mai netezi cate ceva din agresivitatea unora si poate ar conduce si catre mai agreabile relatii interumane si performante rezultate profesionale. Si nici cu problemele de moralitate nu sta fiecare la nivel laudabil. Nu numai in Romania, departe de mine de a gandi astfel … sunt chestiuni la nivel planetar :-). Insa publicul amendeaza … si nici aceasta amenda nu este generala … fiecare jurnalist isi gaseste publicul pe masura.
In concluzie, plotul principal al filmului se deruleaza intr-o atmosfera de thriller, insa subplotul, care devoaleaza viata personala a personajului principal, o viata care pare usor incrancenata si inrobita unor metode pedagogice usor rigide, este influentat si el de experienta jurnalistica, astfel incat, in final, Radu isi remodeleaza si indulceste uman pretentiile pe care le are in intimitatea familiei, asupra unui copil in formare. Si care copil, are mai degraba nevoie de dragoste si atentie calda, decat de reguli rigide si permanenta impingere catre performanta.
Prezenta cinematografica a lui Tudor Aaron Istodor este acaparanta. Camera de filmat (Adrian Silisteanu) ii pune in valoare expresivitatea figurii si mai ales a ochilor, care de multe ori spun mai mult decat am putea sa intelegem prin cuvinte. Toate intrebarile si framantarile personajului Radu se citesc in ochii actorului, care construieste un „fixeur” complex si credibil.
Iar pentru tanara actrita Diana Spatarescu, care surprinde prin puterea si talentul cu care isi caracterizeaza personajul, am toata consideratia. Si in cazul ei, camera de filmat, in spatiul redus al habitaclului unui autoturism, realizeaza o atmosfera de un realism zgudutor.
Si aceeasi camera de filmat realizeaza cateva cadre deosebite … campul bistritean, piata centrala din Bistrita …
Am auzit – vrand-nevrand … obisnuitele mormaieli strident nationaliste … vai, dar noi romanii … nu suntem asa … nu traim asa … nu gandim asa … de ce nu aratam ce buni si frumosi suntem NOI ROMANII. Pai bine, oameni buni, suntem si buni si rai, si frumosi si urati … trebuie sa ascundem realitatea sub pres? Sa fardam realitatea uneori stramba si nedreapta … sa o aratam precum o baba sulemenita? Nu, acest film prezinta realitatea, trebuie sa o recunoastem si sa facem ceva pentru a corecta ceea ce e stramb. Si sa intelegem ca acest film asta face, semnalizeaza si corecteaza ceva din mentalitatea celor ce singuri inteleg sa si-o remodeleze in acord cu normele morale si deontologice ale profesiunii lor.
Semnalez din presa:
“Filmul a fost prezentat la Festivalul de Film de la Toronto din 2016 si la Festivalul de Film de la Tokio.
Lungmetrajul semnat de Adrian Sitaru a avut premiera mondială, la sfârșitul anului trecut, în cadrul unuia dintre cele mai importante festivaluri de film din Statele Unite și Canada – Toronto International Film Festival.
În plus filmul a câștigat, în decembrie, Premiul pentru cel mai bun actor (Tudor Istodor) și Mențiune Specială a Juriului în cadrul Les Arcs European Film Festival.”
Nota: 7.5/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=4c7R3GzrXFI’]
