Fifty Shades of Black (2016) – Cincizeci de umbre ale lui Black
Regia: Michael Tiddes
Distribuția: Marlon Wayans, Kali Hawk, Jane Seymour, Jenny Zigrino
Era de prevăzut ca filmul original, Fifty Shades of Grey, să se bucure de o parodie, cel puțin după ce a primit nominalizări atât la premiile Oscar, cât și la cele Razzie. Pentru cei care au vizionat originalul este ușor de închipuit acțiunea parodiei Fifty Shades of Black. În mare parte scenele sunt similare filmului original, miza fiind de fiecare dată sexul. Probabil filmul ar fi fost mult mai ușor de digerat dacă ar fi existat mai puține conotații sexuale și mai multe afirmații ironice și glume, în genul „black”. Cât privește echipa de producție, regizorul Michael Tiddes nu se află la primul film de acest fel, A Haunted House (2013) și A Haunted House 2 (2014), fiind de asemenea parodii la adresa caselor bântuite, avându-l pe același Marlon Wayans în rolurile principale.
Jamie Dornan și Dakota Johnson sunt înlocuiți de către Marlon Wayans (ce a avut un rol fenomenal în White Chicks) și Kali Hawk, care mi s-a părut ușor dezavantajată de scenariu, intervențiile ei fiind mai puține și prea puțin ilare. Ecranul a fost acaparat de către Marlon Wayans, care ne-a arătat un Christian care nu înțelege în ce fel s-ar putea reda cele cincizeci de umbre ale lui Grey, apogeul fiind atins în momentul în care Christian apare în fața ecranului exact cu cartea pe care se bazează scenariul. Dat fiind că vorbim de o parodie, toate situațiile penibile din primul film au reprezentat o oportunitate pentru realizatorii acestei ultime „glume”, as putea spune. Dintr-un Christian maiestuos, cu un statut financiar de invidiat și cu maniere de neegalat, ne alegem cu un măscărici care și-a creat averea furând în timpul joggingul de dimineață, un tânăr ce prezintă o iritabilitate destul de puternică față de mofturile fetișcanelor.
Adițional, parodia face și unele trimiteri la colegi actori care au suferit în diverse roluri, gen Lupita Nyong’o în 12 Years a Slave (2013) sau chiar Dakota Johnson care a trebuit să stea dezbrăcată aproape pe durata întregului film Fifty Shades of Grey. Un alt aspect care mi-a plăcut și care a durat prea puțin a fost referința la felul de a vorbi al afro-americanilor, o secvență de cinci secunde excelentă.
Altfel, chiar dacă filmul are câteva scene amuzante, acesta nu are toate ingredientele necesare unei porții sănătoase de râs. Dar dacă doriți să vă luați revanșa pentru Fifty Shades of Grey, atunci această parodie vă poate ajuta.
Notă: 6.5/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=J1pOTTcdRO8′]
1 comment
Un film slab, plin de clisee si glume expirate, nota 4,5