Alice T. (2018)
Regia: Radu Muntean
Cu: Ela Ionescu, Bogdan Dumitrache, Teodor Corban, Șerban Pavlu, Maria Popistașu, Cristine Hămbășeanu, Andra Guti, Mihaela Sîrbu
Regizorul Radu Muntean a invitat publicul la o proiecție specială a filmului Alice T. la Cinema Pro, vineri, 30 noiembrie, de la ora 19.00. Și publicul a reacționat, mai ales cel tânăr, fiind în număr destul de mare în sală. Alături de Andra Guţi şi Mihaela Sîrbu, din distribuţie fac parte: Cristine Hămbăşanu, Ela Ionescu, Bogdan Dumitrache, Teo Corban, Alina Berzunţeanu, Şerban Pavlu şi Maria Popistaşu. Mare parte din echipă a participat la finalul proiecției la o sesiune de Q&A, unde spectactorii au avut ocazia să pună întrebări legate de film.
Alice T.” este cel de-al şaselea lungmetraj semnat de Radu Muntean, la care a semnat și scenariul alături de Alexandru Baciu, şi Răzvan Rădulescu, și se axează pe povestea adolescentei Alice Tarpan (Andra Guţi), de aproape 17 ani, în relaţia cu mama sa adoptivă, Bogdana (Mihaela Sîrbu), dar și cu propria ei maturizare, mai ales după ce mama a aflat că este însărcinată.
Cu un comportament cameleonic, așa cum însuși regizorul Radu Muntean l-a caracterizat, Alice este antipatică încă de la debutul filmului. Răutăcioasă, egoistă, mincinoasă, ar face orice să capteze atenția, în mod negativ din păcate, și manipulează cu dibăcie disimulată sentimentele celorlalți față ea. Odată ce a află că este însărcinată decide să scape de sarcina nedorită și îi cere bani presupusului tată. Alături de câteva colege de clasă, caută pastile pe internet și cumpără un set care i-ar reda libertatea pe care crede că o merită, neasumându-și în niciun fel sarcina accidentală. Fiind încă minoră, este obligată să accepte deciziile mamei, care are cele mai bune intenții, multă răbdare și dragoste pentru un copil extrem de dificil și nerecunoscător.
Bogdana este o mamă divorţată, care nu a putut avea copii. A adoptat-o pe Alice și ulterior s-a despărţit de soțul ei. Acesta nu și-a negat calitatea de tată, însă este aproape la fel de dificil ca Alice și nu pierde niciun moment să jignească, să își arate așa zisa superioritate. Având o relație cu un nou partener, încearcă din răsputeri să gestioneze atât relația cu Alice, cât și cea cu noul iubit. Dovedind o răbdare de Sisif și un stil aparte în joc, Mihaela Sîrbu mi-a plăcut în mod deosebit. Odată ce Alice își schimbă opinia legată de sarcină și o anunță că vrea să îl păstreze, de unde la început este totalmente furioasă, pe parcurs începe să cocheteze cu ideea, gândind că este cumva copilul amândurora. Merge cu emoție alături de fiică la medic și anunță toată familia că în curând va apărea un copil.
Mizând pe dragostea mamei, Alice își falsifică întreg comportamentul și, în timp ce sarcina dispărea într-o toaletă, se bucură de atenția care i se oferă ca viitoare mămică. Ajunsă la mare alături tatăl și partenera acestuia, se dă în stambă trimițând fotografii deocheate unui coleg al acestuia și recunoaște că nu mai este însărcinată. Iubita tatălui înțelege jocul fetei, dar alege să stea deoparte.
Alice T. este tot timpul în centrul atenției, sunt foarte puține scene în care altcineva este personajul principal. Invazivă, nu dorește să scape niciun moment din gheare persoanele pe care crede că le-ar putea acapara sau de la care ar putea primi ceva ce își dorește. Filmul ajunge să fie cumva claustrofob, ținând camera pe acest singur personaj de o răutate gratuită și nedisimulată. Întregul joc este acompaniat de un limbaj pe măsură, ilustrând oarecum o problemă pe care o are mare parte din generația tânără. Obsesia pentru telefonul mobil este a doua, alături de lipsa totală de responsabilitate și relația cu profesorii, pe care îi desconsideră de cele mai multe ori. Sunt și câteva probleme importante în subsidiar, ingenios inserate în povestea principală de regizor.
Faptul că i se cuvine aproape orice, dar și victimizarea continuă rezultată din adopție, accentuează un caracter pe care nu vrem în general să îl vedem pe ecran. Probabil aceasta este una dintre mizele filmului, pe care Radu Muntean mărturisea la final că l-a realizat și datorită câtorva legături cu copii adoptați, pe care le-a avut în familie. Principala miză este însă dezvăluită tacit la finalul peliculei, înfruntă-ți singură demonii! Toți suntem nevoiți să facem asta la un moment dat, există un moment în care nici mama, nici prietenii și probabil nicio forță divină nu mai este acolo să ne salveze.
Alice T. nu este un personaj fascinant, asta chiar mi-ar fi plăcut, ci doar o adolescentă frustrată, lipsită de orice timp de morala și cultură, pentru care nici mama, nici prietenii nu sunt valoroși decât în măsura în care oferă. Pentru Alice nu există a da, ci numai a primi. Greu de spus în ce măsură este o poveste despre maturizare, pentru că Alice deja pare un adult care și-a găsit cursul. La final își primeşte însă lecția. Ce s-a întâmplat după, dacă a existat o schimbare, rămâne de văzut. Fiecare este liber să își imagineze, Radu Muntean nu închide povestea, despre care spunea la sesiunea de Q&A că nu a intenționat să fie un demers educativ.
Din punctul meu de vedere, unii oameni sunt irecuperabili, iar neputința de înțelege consecințele faptelor și comportamentul abuziv sunt de departe cele mai mari probleme. Nu există posibilitatea niciunui dialog veritabil și aici eșuează orice relație, nu numai cea copil-părinte. Nu putem face totdeauna ce dorim fără a ne asuma niciun fel de consecințe, iar răutatea gratuită se plătește. Poate aici se salvează realmente povestea și poate constitui o bază de discuții pentru relațiile tensionate de la vârsta adolescenței.
