Fantastic Beasts and Where to Find Them (2016)
Regia: David Yates
Distribuția: Eddie Redmayne, Katherine Waterston, Alison Sudol, Colin Farrell, Dan Fogler, Ezra Miller
După franciza Harry Potter, David Yates împreună cu J.K. Rowling au readus fanilor magia pe ecrane într-un film ce se anunță a deveni o franciză plină de farmec: „Fantastic Beasts and Where to Find Them”. Trebuie să menționez de pe acum că nu am fost niciodată fan „Harry Potter”, nu îmi displac filmele sau cărțile, dar nici nu m-au prins în mod deosebit. La „Fantastic Beasts and Where to Find Them” m-am uitat datorită distribuției care îi include pe unii dintre actorii mei preferați: Eddie Redmayne, Colin Farrell și Ezra Miller.
Revenind la film, exceptând magia și câteva nume cunoscute din universul Harry Potter, pelicula se desprinde de el în totalitate, iar cele două ore merită din plin. E genul de film la care te poți uita fie singur, fie cu părinții, ori cu prietenii, ori cu prietenul sau prietena, cam cu oricine oricând. Dar nu acestea sunt motivele pentru care filmul merită din timpul vostru.
Acțiunea se petrece în New York-ul anilor ’20, unde ajunge și vrăjitorul Newton Scamander (Eddie Redmayne), magizoolog și scriitor britanic. Pe Redmayne îl prinde de minune rolul principal, având un farmec aparte, dat de gesturi foarte mici, cum ar fi faptul că nu privește direct în ochi pe cineva aproape deloc, fixându-și privirea mai degrabă în jos. Dar revenind, Scamander poartă cu el o servietă magică plină cu tot felul de creaturi, una mai bizară decât cealaltă, servietă care are rolul unei soi de ferme în care Scamander are grijă de acestea. Această fermă magică de tip lampa lui Aladin este un spectacol vizual minunat, iar prezentarea ei îi facilitează spectatorului înțelegerea pasiunii vrăjitorului și grija acestuia pentru creaturile magice. Mai mult, spectatorul are și un personaj cu care se poate identifica (deși, vom vedea, prea puțin totuși): Jacob Kowlaski (Dan Fogler) care ajunge dintr-o pură întâmplare companionul lui Scamander. Fogler interpretează cu iscusință un personaj aruncat brusc într-o lume ascunsă în interiorul lumii profane pe care o știe, un personaj simpatic care se minunează la fiecare pas pe care îl face alături de tovarășii săi vrăjitori, Scamander și Tina (Porpentina) Goldstein. De asemenea, personajul Kowalski are o chimie foarte bună cu un alt personaj, foarte carismatic, anume sora Tinei, Queenie (Alison Sudol), care reușește să interpreteze o domnișoară în adevăratul sens al cuvântului, având ceva din alura lui Marilyn Monroe.
Pelicula captează atenția în primul rând prin creaturile lui Scamander care evadează și din cauza cărora acesta ajunge să fie acuzat de neglijență și de încălcarea uneia dintre regulile de aur ale lumii vrăjitorilor, anume desecretizarea acesteia. Jumătate din film este format din scene în care personajul lui Redmayne își recuperează creaturile de străzile orașului, scene în care actorul își arată noi fațade ale talentului. O scenă care cu siguranță vă va aduce zâmbetul pe buze este cea în care Scamander se dă cu o esență și execută niște mișcări specifice unui ritual de împerechere pentru a-și păcăli una dintre creaturi care se află în călduri.
Cea de-a doua jumătate a filmului se axează pe o creatură parazit, Obscurial, care distruge tot ce îi apare în cale și care reprezintă un pericol deopotrivă pentru lumea oamenilor cât și pentru cea a vrăjitorilor. Gazda este Credence Barebone, un personaj chinuit de mama sa, singur pe lume, jucat de Ezra Miller. Mai mult, la acest nivel, putem spune că filmul are o nouă bilă albă căci vedem o altă distrugere a New York-ului, diferită de ce am văzut în alte filme, un dezastru spectaculos, după cum se spune în „Zorba Grecul”.
Totuși, filmul nu este o capdoperă, nici dacă îl comparăm strict cu franciza „Harry Potter”. Unul dintre motivele pentru care aceasta din urmă a avut un asemnea succes se datorează și profunzimii personajelor. Din păcate, deși m-am uitat la film pentru că am văzut actori foarte buni în distribuție, mi s-a părut că actorii nu au avut cu ce să lucreze, poate exceptându-l pe Redmayne, dar nici pe el în totalitate. Personajele sunt fade, se merge foarte repede, se pune accentul prea mult pe vizual, pe creaturile magice, iar spectatorul nu are cu cine să rezoneze. Astfel, vrăjitorul Graves, de exemplu, personajul interpretat de Colin Farrell, nu se conturează aproape deloc. Știm că îl manipulează pe Barebone, că uneltește el ceva împotriva MECUSA, asociația vrăjitorilor din America, aflăm pe final și ce anume (nu dau spoiler), însă pe parcursul filmului, nu are timp efectiv pe ecran pentru ca spectatorul să realizeze dacă e o amenințare reală sau nu… sau măcar pentru a fi reținut ca personaj în sine.
Tina Goldstein, și ea parte a MECUSA, cea care ajunge partenerul lui Scamander în aventura sa newyorkeză, este la fel de slab conturată. Mai mult, mi s-a părut că are un joc destul de slab, dar, din nou, cine poate ști dacă într-adevăr așa e sau doar nu a avut noroc la scenariu? În orice caz, în scena finală, când își ia rămas bun de la Scamander, mimica ei este ca din basme, încadrându-se foarte bine în tot tabloul creat până la acel moment.
Ca o concluzie, pot să vă spun că „Fantastic Beasts and Where to Find Them” este un film relaxant și simpatic, dar de la care nu trebuie să aveți așteptări imense în ceea ce privește scenariul. Totuși, filmul are potențialul de a se dezvolta și pe acest nivel, fiind anunțate deja alte patru filme în care poate vom avea personaje mai bine creionate și conflicte mai intense.
Nota: 8/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=jKk9ZOWHSgw’]
