Every Day (2018) – Zi după zi

Every Day (2018) – Zi după zi
Regia: Michael Sucsy
Distribuţia: Angourie Rice, Justice Smith, Jacob Batalon, Jake Sim, Owen Teague, Debby Ryan

Film nou, idee nouă, mult potential şi totuşi banal. „Zi după zi” este genul acela de film pe care Disney obişnuia să îl facă în copilăria mea, însă cu mult mai puţine lucruri de învăţat și accent mai pronunțat pe romantism.

Rhiannon este o puştoaică de liceu, îndrăgostită orbeşte de iubitul ei popular, dar care nu prea o bagă în seamă și nu are habar de lucrurile care o fac fericită. Într-o zi, acesta se poartă total diferit, dedicându-i tot timpul și atenția, lucru de care uită că s-a întâmplat. Din următoarea zi, în viaţa fetei încep să apară personaje noi, care se prezintă toate ca fiind una și aceeași persoană. Cu toate că este greu de crezut, Rhiannon se lasă atrasă în poveste. A este o persoană sau suflet, care se trezeşte în fiecare zi într-un alt corp, niciodată acelaşi. Între el şi Rhiannon se crează o legătură puternică şi frumoasă.

Filmul este adaptarea cărţii cu acelaşi nume de David Levithan, apărută în 2012 şi care a avut parte de o primire destul de călduroasă din partea tinerilor cititori. Tind să cred însă că filmul nu reuşeşte să cuprindă întreaga complexitate a poveştii. Au existat secvenţe şi dialoguri care au dat de înţeles că există substraturi şi sub-poveşti, însă acestea nu au fost explorate deloc, scenariul rămânând cu goluri mari, destul de evidente, şi, desigur, cu suspans inexistent pentru public. Chiar şi partea de început a filmului, care a fost cea mai ok şi în care povestea părea să se contureze frumos, a fost plină de clişee adolescentine care au amuzat publicul mai matur.

Ținând cont de vârsta majoritară a publicului pentru care acest film a fost realizat, cred că trebuia să se axeze mai intens pe a educa sau, cel puțin, a scoate în evidență câteva teme și subiecte potrivite problemelor tinerilor liceeni, nu doar să spună o poveste de dragoste cu tendințe science-fiction. Foarte ușor se putea pune accent pe diferența dintre generații sau pe acceptarea sinelui, având personaje cu diverse probleme care puteau fi analizate mai atent.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest film a fost selecţia de muzică, potrivită genului de film şi vârstei căreia îi este adresat.  În ceea ce priveşte distribuţia, nu am avut o problemă. Câteva feţe îmi erau cunoscute, cum ar fi Owen Teague şi Jake Sim, pe care i-am văzut în „IT” acum câteva luni, Debby Ryan care a interpretat rolul surorii lui Rhiannon, o faţă destul de populară acum câţiva ani la Disney, sau Jacob Batalon, care este foarte bine cunoscut pentru rolul din „Spider-Man: Homecoming”. Michael Sucsy a încercat să pună în scenă un personaj interpretat de 15 actori diferiţi şi cred că aceasta a fost adevărata provocare a filmului, atât pentru el ca regizor,  cât şi pentru actori. Din acest punct de vedere a făcut o treabă bună, existând o uniformitate a personajului A, deși își schimba fața la fiecare două scene.

Este un film potrivit pentru o după-amiază, după școală, dacă nu cauți neaparat un film pretențios, care să te facă să îți pui întrebări.

„Zi dupa zi” rulează în cinematografe începând cu 23 februarie.

Notă: 5/10