The Railway Man (2013)
Regia: Jonathan Teplitzky
Distribuția: Colin Firth, Nicole Kidman, Stellan Skarsgård, Jeremy Irvine
Pot ororile războiului fi iertate? Care este atitudinea corectă față de făptași și colaboratori ai crimelor de război, genocid și tortură? Timpul într-adevăr vindecă? Este răzbunarea răspunsul potrivit? Este posibilă iertarea și cine are dreptul să ierte? Asemenea întrebări sunt adesea puse în literatura și filmele despre război și Holocaust. Răspunsurile diferă, așa cum se întâmplă în viața reală și în istorie. ‘The Railway Man’, film dramatic și impresionant, inspirat de personajele adevărate și povestirile vieților englezului Eric Lomax și japonezului Takesi Nagase, întreabă și încearcă să ofere un răspuns în contextul istoric al lagărelor ucigașe in care erau tinuți prizonierii britanici din Indochina ocupată de Japonia în timpul celui de-al doilea război mondial.
Pentru mulți dintre supraviețuitorii genocidelor sau atrocităților, războaiele care le-au provocat suferința nu se termină niciodată. Acest lucru a fost pentru multe decenii cazul lui Eric Lomax (rol jucat în film ca tânăr de Jeremy Irvine și de Colin Firth la maturitate). El se înconjoară mulți ani dupa intoarcerea acasă cu un zid de tăcere și are dificultăți să se adapteze la viața după război. O poveste târzie de dragoste (cea de-a doua căsătorie în biografia sa reală) îi impune datoria de a se împăca – într-un fel sau altul – cu trecutul său.
El are astfel o șansă pe care unii dintre camarazii săi (cum ar fi ofițerul Finlay jucat de Stellan Skarsgård) nu o vor avea. Aceasta înseamnă însă întâlnirea față în față cu călăul său și călătoria înapoi în zona infamă a râului Kwai, acolo unde prizonierii aliați căzuti în mâinile japonezilor au fost ținuti în condiții inumane și puși la muncă forțată în timpul războiului. Acest fel de întâlnire după mulți ani între prizonieri și gardieni (sau călăi) poate fi văzuta și în alte filme sau cărți despre război și Holocaust. În cele din urmă – și acest lucru s-a întâmplat și în viața reală în acest caz – reconcilierea și iertarea prevalează asupra dușmănirii și răzbunării, deoarece foștii dușmani au șansa de a privi unul în ochii celuilalt. Bălanța dintre onoare și demnitate în timpul războiului se schimbă, vinovăția devine remușcare și răzbunarea se transformă în iertare.
Cartea auto-biografică scrisă de Eric Lomax a fost transformată de scenariu într-o poveste dramatică și romantică, care reușește să fie adevărată față de esență, chiar dacă omite unele dintre detaliile poveștii (de exemplu prima căsătorie a lui Eric). Colin Firth reușește una dintre cele mai bune performanțe actoricești din cariera să, cu un sprijin foarte bun de la Stellan Skarsgård și Nicole Kidman. Regizorul Jonathan Teplitzky face o treabă eficientă în a spune povestea într-un mod fluent, cu discreție și evitând efecte inutile. Flashback-urile din vremurile de război sunt foarte bine filmate și perioada descrisă într-o manieră foarte credibilă. Conflictele dintre națiuni includ o multitudine de conflicte personale și povestiri despre vieți distruse de războaie. Pacea și reconcilierea dintre națiuni pot deveni adevărate și durabile numai când majoritatea suferințelor sunt depășite. Acest film descrie o poveste posibilă și adevărată. Putem fi de acord sau nu cu calea luată de eroi, dar trebuie să recunoaștem și să respectăm modul demn în care este spusă și făcuta publică, inclusiv în acest film.
