Madame Sans Gêne (1961)
Regia: Christian-Jaque
Distribuția: Sophia Loren, Robert Hossein, Renaud Mary
Cei care doresc să vizioneze un bun film de divertisment istoric specific începutului anilor ’60 pot căuta ‘Madame Sans Gêne’, filmul din 1961 al lui Christian-Jaque. Personajul istoric al spălătoresei din Parisul revoluționar care se mărită cu unul dintre sergenții căpitanului Bonaparte și devina ducesă la curtea Imperiului, a fost făcut popular de o piesă de teatru care fusese deja adusă pe ecran în două ecranizări celebre, una încă din perioada filmului mut cu Gloria Swanson în rolul principal, cealaltă având-o ca protagonistă pe spumoasa și foarte populara vedetă franceză a cabaretelor și ecranelor din anii ’30 și 40′, Arletty. De ce încă o ecranizare? Cel puțin două motive, cred eu: progresele filmului color care făceau ca această versiune a lui ‘Madame Sans Gêne’ să arate vizual ca o superproducție istorică și prezența în rolul principal a inegalabilei Sophia Loren.
Catherine Hubscher (personaj istoric real) începe prin a spăla chiloții căpitanului Bonaparte în zilele când regimentul acestuia dă asaltul final care avea să doboare regalitatea. Se îndrăgostește de sergentul Lefebvre pe care îl urmează, mai ales din gelozie, în campaniile lui Bonaparte, devenit general. O întâmplare ca în filme (sau, mă rog, ca în piesele de teatru) face din cei doi îndrăgostiți cam imprudenți și cam indiferenți la regulile disciplinei militare, eroii care decid o bătălie cu austriecii. Peste un deceniu îi vom întâlni (ridicați la rang de duce și ducesă în noua ordine europeană) la curtea imperială. Napoleon, devenit împărat, decide să-l facă pe Lefebvre rege, dar gura obraznică și manierele cazone ale ducesei vor pune în pericol planurile împăratului și cariera celor doi.
Christian-Jaque avea deja experiența câtorva dintre filmele istorice de ‘capă și spadă’ dar și a comediilor romantice. Cele două genuri se întâlnesc cu succes, grefate fiind pe textul adaptat din clasica franceza. Reconstituirea perioadei este făcută cu unelte cinematografice din arsenalul super-producțiilor istorice ale vremii, fără economie de costume de epocă (de la uniforme la rochiile doamnelor de la curte) sau de număr de figuranți. Dialogurile sunt preluate în parte din piesa și umorul de caractere și de limbaj funcționează neașteptat de bine pe ecran. Sophia Loren strălucește, cu toaletele care îi pun în evidență silueta și cu un temperament comic care pare greu de înfrânat. Nu este ușor să fii partenerul Sophiei Loren, dar Lefebvre este intepretat excelent de Robert Hossein, care era de altfel un cineast complex, actor și regizor, astăzi puțin uitat și pe nedrept. Mi-a plăcut și Julien Bertheau, cel care joacă rolul lui Napoleon, un actor pe care-l cunosc mai puțin și care arată reale calități de comedian. ‘Madame Sans Gêne’ este un divertisment al anilor ’60 care după încă 60 de ani mai are calitatea să captiveze și să amuze spectatorii.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
