Des hommes et des dieux (2010)
Regia: Xavier Beauvois
Distribuția: Lambert Wilson, Michael Lonsdale, Olivier Rabourdin
‘Des hommes et des dieux’ (titlu care în engleză este tradus cu o inversare a substantivelor ca ‘Of Gods and Men’) a lui Xavier Beauvois abordează tematica complexă a confruntării cu terorismul în lumea arabă concentrandu-se asupra unui eveniment cu o puternică încărcătură simbolică și emoțională care s-a petrecut în 1996 – luarea că ostateci și moartea tragică a șapte călugări dintr-o mănăstire trapistă din munții Algeriei. Ca să fiu mai exact, în cea mai mare parte a filmului este vorba despre evenimentele care au precedat acțiunile teroriștilor, conviețuirea călugărilor cu populația musulmana din jur și dilemele lor morale și religioase. Este vorba despre un punct de vedere diferit de al majorității filmelor care se ocupă de aceasta zonă de conflict, o perspectivă care conferă originalitate abordării, dar care până la urma constituie și slăbiciunea principală a filmului.
Exista multe momente frumoase în ‘Des hommes et des dieux’. Peisajele munților Atlas, capela și refectoriul mănăstirii, satul alăturat sunt filmate cu un obiectiv cinematografic în care esteticul și dragostea își au fiecare dintre ele partea lor. Unele imagini au calitatea tragică a unor picturi de Caravaggio sau EL Greco. De aceeași calitate aleasă este peisajul uman, în special când este vorba despre cei nouă călugări (dintre care șapte vor sfârși tragic) și despre locuitorii satului. Fiecare dintre cei nouă bărbați reprezintă o personalitate distinctă, interpretările sunt simple și profunde în același timp, dedicația și dilemele lor sunt trăite cu rigurozitate de actori și împărtășite cu spectatorii. Ar merita menționate toate numele, nu o voi face, îi voi menționa doar pe Lambert Wilson în rolul părintelui Christian și pe Michael Lonsdale în rolul medicului și fratelui Luc, care realizează, cred, în acest film două dintre cele mai bune roluri din carierele lor.
Perspectiva prezentată este frumoasă și emoționantă. Greu să nu te emoționezi și să nu admiri dedicația acestor oameni care aleg să trăiască în mijlocul unei comunități dintr-o țară străină, ajutând locuitorii aparținând unei religii străine, fară intenții misionaristice (cel puțin nimic nu este vizibil în film). Dilema lor este tragică. Putini oameni aleg în ziua de azi opțiunea (chiar și doar ca risc) a martirajului. Aici însă se afla și problema principală a filmului. Evenimentele sunt cunoscute, retorica martirajului ca și idealizarea relațiilor dintre săteni și călugări sună bine și foarte corect politic, dar totuși sunt prea idealizate pentru a fi total credibile. Aspectele complexe ale conflictelor, pornind de la sursele terorismului, corupția armatei și a administrației civile și rolul istoric jucat de colonialismul francez sunt atinse foarte parțial sau deloc. ‘Des hommes et des dieux’ propune o viziune cinematografică frumoasă și originala, dar totuși parțială a unei realități complicate.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Catholique78.fr)
