White Bird (2023)
Regia: Marc Forster
Distribuția: Ariella Glaser, Orlando Schwerdt, Gillian Anderson, Helen Mirren
Pentru ca istoria să nu se repete, poveștile despre Holocaust, despre alte genocide și despre acte de teroare politică și de terorism trebuie să fie făcute cunoscute în toată oroarea lor. Cele mai bune mărturii sunt cele ale supraviețuitorilor. Dar ei nu totdeauna vorbesc – nu pot, nu vor, nu au depășit traumele. ‘White Bird’, filmul din 2023 al regizorului Marc Foster descrie o mărturie. O mărturie târzie a unei supraviețuitoare a Holocaustului. Desi acțiunea filmului, bazată pe un roman grafic al scriitoarei R.J. Palacio care este și co-autoare a scenariului, are multe elemente previzibile, prevalează până la urmă emoția și intensitatea unei narațiuni imaginare care își are sursa în mii de povesti tragice asemănătoare.
Sara Blum avusese o copilărie fericita în Franța anilor ’30 ai secolului trecut. Întreaga ei lume se spulberase atunci când germanii au ocupat Franța și familia sa de origine evreiască a fost supusa persecuțiilor rasiale, ostilității fățișe a unora dintre vecinii lor și amenințată cu deportarea în lagărele morții. Despărțită de părinți, fata a fost adăpostită de familia soților Beaumier, al căror băiat, Julian, fusese coleg de clasă cu Sara. Era un gest firesc de omenie, dar mulți dintre cei din jur se transformaseră în neoameni și această atitudine implica riscuri enorme, inclusiv amenințarea morții. Julian cunoscuse și el suferința, de alt fel, fiind invalid din cauza sechelelor poliomelitei contractate în copilărie. Cei doi adolescenți se maturizează împreună în condiții extreme. Julian o ajută pe Sara și intre ei se înfiripă o poveste de dragoste în umbra permanentei amenințări. Războiul se apropie de sfârșit, dar nu toți eroii vor apuca eliberarea.
Povestea este relatată în zilele noastre de o Sara Blum ajunsă la bătrânețe și devenită o pictoriță celebră pentru nepotul ei pe care îl cheamă tot Julian. Mărturisirea este un fel de răspuns sau lecție de viață pentru adolescentul american aflat într-o criză de sociabilitate la noua școală unde fusese mutat disciplinar. (‘White Bird’ este un vag sequel al unui film de cu totul alt gen). De aici însă se declanșează nevoia de a vorbi, de a împărtăși experiența, de a face cunoscute lecțiile istoriei și generațiilor care urmează. Helen Mirren apare în rolul Sarei la bătrânețe. Nu este un rol mare, dar Mirren, care este una dintre actrițele mele preferate, îl joacă cu noblețe. O altă formidabilă actriță pe care o îndrăgesc, Gillian Anderson apare în rolul doamnei Beaumier, care o adăpostește pe Sara cea tânără și preia rolul mamei de care aceasta fusese despărțită. Creațiile actoricești ale acestor doua mari actrițe sunt însă puse în umbra de cei doi foarte tineri actori care joacă rolurile adolescenților Sara și Julian. Numele lor sunt Ariella Glaser și Orlando Schwerdt. Daca vor avea șansa unor distriburi bune le prevăd cariere cinematografice frumoase. Ariella Glaser în special are și un fizic foarte potrivit, amintind fotografiile rămase din albumul familiei Annei Frank, al carei Jurnal a fost, desigur, una dintre sursele de inspirație pentru ‘White Bird’ și Sara. Cu toată lipsa de autenticitate datorată faptului că filmul este vorbit exclusiv în engleză și în pofida unor nuanțe didactice și melodramatice excesive, filmul reușește să reunească într-un singur fir de acțiune multe dintre poveștile care trebuie să nu fie lăsate în uitare. Deși este vorba despre un episod dintr-o tragedie a istoriei, mesajul reușește să fie optimist.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
