Dangerous Liaisons (1988)
Regia: Stephen Frears
Distribuția: Glenn Close, John Malkovich, Michelle Pfeiffer, Keanu Reeves, Uma Thurman
Moto: ”I promised her my eternal love, and I actually thought that for a couple af hours.”
Imediat după vizionarea unui film, îmi fac o însemnare mică, pe care o postez de obicei și pe Facebook, de la care pornesc ulterior eventuala recenzie a filmului. La deja-clasicul ”Dangerous Liaisons” am scris doar ”Ce filme se făceau pe vremuri!”. Iar vremurile alea chiar nu sunt îndepărtate, dar șarmul acestui film de familie ne îndeamnă să îl considerăm deja, fără nicio problemă, un clasic al cinematografiei și mai ales al genului dramatic. Chiar dacă mulți dintre voi nu pot trece peste micile lui imperfecțiuni.
Pierre Ambroise François Choderlos de Laclos publica în 1782 un roman epistolar în patru volume, intitulat destul de pompos ” romanul ”Les Liaisons dangereuses ou lettres recueillies dans une société et publiées pour l’instruction de quelques autres” (Legăturile primejdioase sau scrisori adunate într-o societate și publicate întru instruirea altor câțiva). Două secole mai târziu, Christopher Hampton adapta acest roman pentru teatru, apoi pentru marele ecran și era răsplătit merituos cu Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat.
Două personaje, două tipare ale personalității umane, sunt în centrul acestui film: Marchiza de Merteuil (Glenn Close) este privită în societate drept o femeie cu înalte standarde morale, dar este în același timp, pentru cei apropiați, o maestră a conspirațiilor, căreia îl place și mai mereu îi și reușește să conducă oamenii și să îi manipuleze spre îndeplinirea propriilor ambiții. Deși nu mai este la prima tinerețe, subjugă încă privirile și mințile bărbaților, deși pare paradoxal că tocmai unul precum Vicomte de Valmont (John Malkovich) este cel care dorește reaprinderea scânteii care i-a călăuzit odinioară.
De ce paradoxal? Pentru că Valmont este un fel de Casanova, dar nu acela care dorește dragostea, nu acela care o caută, ci, din contră, acel tipar de bărbat care dorește să îi dovedească inutilitatea și să o îndepărteze. Lipsit de scrupule, este născut să seducă și să părăsească, este în același timp irezistibil și arogant, căutat și temut de către femei. Faima sa este asemănătoare cu a lui Casanova, îl precede, dar are o inteligență vie și rece care, din nou paradoxal, atrage femeile. Un tipar care, iarăși, transcede veacurile și dacă Laclos a împrumutat personajul din secolul al XVIII-lea, probabil nu s-a gândit că femeile se vor îndrăgosti, cu 200 de ani mai târziu, de aceleași însușiri… înșelătoare.
Așadar, o prinsoare (ce clișeu, nu?): marchiza îi va dărui o noapte de dragoste lui Valmont dacă acesta o va seduce, în cele câteva luni înaintea nunții, pe ”pubera” Cecile de Volanges (interpretată de Uma Thurman, primul rol important al actriței de – atunci – 18 ani). Nimic mai ușor, dar de fapt niciuna dintre cele două femei pe care el le seduce – Cecile și Madame de Tourvel – nu este importantă, ci arsenalul de trăsături umane, mai degrabă negative în accepțiunea conformismului societății moderne, pe care Vicomte de Valmont le manifestă și ni le dezvăluie (Atenție, bărbați, merită studiat!).
Dacă în momentul apariției, a fost lăudată întreaga distribuție, cu un plus important pentru Glenn Close, trebuie privit și analizat cu atenție John Malkovich. Dacă eram femeie, puteam să fac aprecieri probabil și asupra frumuseții actorului; nefiind însă, l-am privit pe Malkovich mai degrabă ca pe un actor neutru din punct de vedere al frumuseții, dar care compensează în personajul Valmont cu inteligența sa, cu posibilitatea de a seduce orice femeie fără milă și care poate fi asemănat de acestea, la început, ca bărbatul perfect, iar la final ca un monstru letal, mincinos și ipocrit. Un porc, în limbaj modern!
Da, ce filme se făceau pe vremuri! O distribuție ce impresiona încă de pe atunci, în ciuda aparentei imaturități a unor actori, cu un subiect mereu actual (infidelitatea și instabilitatea sufletului uman), cu o impresionantă ilustrare a unor timpuri demult apuse, dar ale căror moravuri se pare că nu vor dispărea niciodată. Scandalul, corupția, lipsa de prejudecăți sunt la fel de actuale, iar filmul trebuie privit mai ales sub acest aspect: departe de a fi o capodoperă după standardele genului, ”Dangerous Liaisons” este o lecție de psihologie umană.
Recenzie publicată și pe Ficțiuni.ro.
Nota: 9/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=FbB2oBlP2uI’]
