The Banshees of Inisherin (2022) – Spiritele din Inisherin
Regia: Martin McDonagh
Distribuția: Colin Farrell, Brendan Gleeson, Kerry Condon, Pat Shortt
‘The Banshees of Inisherin’ este al patrulea film de lungmetraj al lui Martin McDonagh și primul care se petrece în Irlanda. În fapt, ar putea fi vorba despre o adaptare a celei de-a treia piese de teatru din ‘trilogia insulelor Aran’, din care primele două piese au fost deja publicate și puse în scenă cu considerabil succes. Pe a treia însă dramaturgul anglo-irlandez a considerat-o insuficient de bună pentru a vedea luminile tiparului și ale scenei, și definitivarea ei a fost amânată. Toate caracteristicile lucrărilor precedente ale dramaturgului și scenaristului Martin McDonagh sunt aici: conflict puternic și tensionat, personaje puține și bine conturate care sunt împinse în situații limită, o viziune pesimistă asupra lumii și societății. La acestea ‘The Banshees of Inisherin’ adaugă tematică irlandeză – atât ca profil al personajelor cât și ca reflecții ale unei istorii dificile caracterizate de conflicte și sfâșieri interne greu de conciliat și depășit. Așa cum este cazul cu multe filme bune și acesta poate fi interpretat și explicat pe mai multe nivele – ca o poveste personala, ca o pilda cu rezonanță biblică sau ca o metaforă a conflictelor istorice.
Acțiunea se petrece pe o insulă (imaginară) aflată la câțiva kilometri de coastele Irlandei. Cine poate pleacă pe ‘mainland’, adică Irlanda, o altă insulă, unde bântuie războiul civil, dar unde viața este mai interesantă și oportunitățile sunt altele. Puțini rămân. Comunitatea în care trăiesc are probabil câteva zeci de case și de familii, un pub, un polițist, un magazin unde se cumpără mărfurile de bază, de unde se distribuie poșta (uneori gata citită) și unde se colportează zvonurile. Toată lumea cunoaște pe toată lumea. Eroii filmului, Pádraic și Colm, au fost, până la scena care deschide filmul, doi buni prieteni. În fiecare zi la ora 2 se întâlneau pentru a merge împreună la pub, până într-o bună zi când Colm decide că nu mai dorește să vorbească cu Pádraic. Colm este muzician, cântă la vioară și deoarece vrea să lase ceva în urmă compune un cântec al cărui nume este și titlul filmului. Pádraic este un băiat tare bun, dar cam plicticos, și Colm simte că nu mai are timp pentru el. Siobhán, sora lui Padraic, încearcă în van să-i împace. Ea însăși, deja cam trecuta de vârsta măritișului, visează să plece de pe insulă, poate să-și găsească un loc în care să folosească pasiunea sa pentru citit. Insistențele lui Pádraic și încăpățânarea lui Colm vor escalada treptat conflictul, până la extreme imprevizibile.
Filmul beneficiază de dialoguri extrem de bine scrise și de o distribuție excepțională. Martin McDonagh îi readuce în acest film în rolurile principale pe cei doi actori care au asigurat cu 16 ani în urmă succesul filmului sau cel mai cunoscut, ‘In Bruges’. Este greu de crezut că Collin Farrell, interpretul lui Pádraic, ar putea pierde Premiul Oscar pentru rol principal masculin, dar nici Brendan Gleeson nu este departe. Roluri secundare remarcabile fac și Kerry Condon (Siobhán) și Barry Keoghan, care îl interpretează pe Dominic, fiul polițistului insulei, victimă a violenței domestice, devenit un fel de ‘prost al insulei’. În mai puțin de două ore, McDonagh creează un univers omenesc întreg, care îi absoarbe pe spectatori. Semnificațiile textului depășesc însă ambițiile unei simple drame domestice. ‘Banshees’ sunt spirite cu întruchipare feminina care pot prevesti viitorul. Există un personaj care se aproprie de acest profil și care apare și în scenele cheie, și prevestirile ei sunt sumbre. Moartea pândește după fiecare cotitură a potecilor sau pe falezele înalte. Dialogurile includ o bogăție de aluzii la viață și la moarte, la bunătate și la singurătate, la speranță și la disperare.
Metafora cea mai evidentă este însă cea a insulei. Inisherin este o insulă mică pe lângă un ‘mainland’ spre care se îndreaptă visele și aspirațiile locuitorilor. Acolo însă bântuie conflictele, războaiele, și alte rele ale societăților mari. Raportul de forte și dimensiuni amintește destinul Irlandei raportat la cel al Marii Britanii sau al Statelor Unite spre care s-a îndreptat prin emigrare populația Irlandei vreme de secole. . Neînțelegerile și conflictele iscate de însăși natura oamenilor nu ocolesc însă nici micile comunități și până la urma pasiunile acumulate vor izbucni în violență. Izbucnirea este urâtă și greu de înțeles, ca într-un film de horror. Dar ce sunt conflictele etnice sau religioase pe care le trăim în atâtea țări ale lumii decât episoade de horror? Cu toții trăim pe niste insule, mai mici sau mai mari, și ura este prezenta peste tot. Scena finală indica poate o speranță (izbucnirea violentă a luat sfârșit, nu înainte de a cauza victime) dar și o conviețuire incomodă, cu tensiuni nerezolvate, în viitor.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.bansheesofinisherinfilm.com/synopsis/)
