Itinéraire d’un enfant gâté (1988)
Regia: Claude Lelouch
Distribuția: Jean-Paul Belmondo, Richard Anconina, Lio
‘Itinéraire d’un enfant gâté’ (titlul din distribuția engleză este ‘Itinerary of a Spoiled Child’) din 1988 este al doilea din cele trei filme regizate de Claude Lelouch în care apare Jean-Paul Belmondo. Trei filme care aparțin unor perioade diferite din carierele regizorului și a actorului. Este colaborarea lor care îmi place cel mai mult, un film care pune bine în evidență ceea ce iubim în filmele lui Lelouch și în rolurile pe ecrane ale lui Belmondo, dar în care apar și unele dintre defectele pentru care aceștia au fost criticați. Ceea ce este evident însă este plăcerea cu care cei doi au colaborat când au avut ocazia, cunoscându-se bine unul pe celalalt și știind fiecare dintre ei să-l pună în valoare pe celalalt.
‘Itinéraire d’un enfant gâté’ descrie o criză de mijloc al vieții așa cum probabil că ne-am dori cu toții când ajungem la mijlocul vieții. Sam Lions este un om foarte bogat, care decide să lase baltă afacerile și familia, se îmbarcă pe un iaht pentru o călătorie solitară pe oceanele lumii, și în mijlocul apelor își regizează dispariția, pentru a trăi anonim și cu acte false, ocupându-se de pasiunea sa pentru animalele încă în libertate din Africa. Când se întâmplă asta știm deja că este un caracter de supraviețuitor. Fusese abandonat în copilărie, crescuse în lumea circului, devenise acrobat, dar cariera îi fusese curmată de un accident. Asumarea de riscuri erau pentru el un mod de a trăi. Problemele apar când este recunoscut de un fost angajat al firmei pe care o condusese, și de aici încep complicații de alt fel. Află și că afacerea de familie este înglodată în probleme. Responsabilitățile față de afacere și de oameni de care fugise revin. Experiența de supraviețuitor și de confruntări cu animalele sălbatice îl vor ajuta?
Narațiunea este compusă din două părți foarte diferite. Mie mi-a plăcut mai mult prima jumătate, în care, după o formidabilă scenă de deschidere care descrie abandonul din copilărie, este descrisă biografia lui Sam intercalat cu călătoria sa pe mare. După ce are loc evenimentul care-i schimbă cursul vieții, trecem la o poveste expusă mai clasic, o comedie de familie și de situații, care se petrece o parte în Africa exotică și o parte la Paris. Mi-a plăcut enorm acest rol de maturitate al lui Belmondo, marcat de ridurile vârstei, dar păstrându-și magnetismul și umorul, și mai ales ne-renunțând la cascadorii. Personajul său se comportă, aparent, că un copil alintat, dar știm că a ajuns aici prin forțele proprii și după multe suferințe și încercări. Partenerul lui Belmondo este Richard Anconina, un actor cu un stil foarte diferit, însă perechea lor reușește în situațiile de comedie tocmai din cauza acestui contrast. Muzica lui Francis Lai domină filmul și contribuie mult la crearea atmosferei. Poate prea mult. Este evidentă tendința lui Lelouch de a filma scene pitorești însoțite de muzică, și în doze rezonabile asta este OK. ‘Itinéraire d’un enfant gâté’ este unul dintre filmele în care, în opinia mea, exagerează. Atunci când spune în vreo 5 minute ceva ce putea exprima în 30 de secunde repetiția devine deranjantă. Filmul rămâne însă în amintire datorită personajului principal, lumii circului prezentată cu nostalgie și simpatie și actorilor pe care Lelouch știe mai bine decât oricine altcineva să-i dirijeze, să-i pună în valoare și să le dea libertatea de a face ceea ce știu mai bine.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
