Youth Without Youth (2007)
Regia: Francis Ford Coppola
Distribuția: Tim Roth, Alexandra Maria Lara, Bruno Ganz, Marcel Iureș, Adrian Pintea, Florin Piersic Jr., Mircea Albulescu, Dragoș Bucur
‘Tinerețe fără tinerețe’ (‘Youth Without Youth’ a fost pentru mine o surpriză completă. Este probabil cel mai puțin înțeles film al lui Francis Ford Coppola. Realizat în 2007 și filmat în mare parte în România, el ecranizează destul de fidel o nuvelă târzie a lui Mircea Eliade, scrisă în 1976. După decenii de activitate academică și după ce scrisese cărți dintre cele mai importante în domeniul istoriei religiilor, Eliade reluase atunci firul scrierilor sale fantastice cu o povestire care pare o continuare firească a activității sale de prozator din anii ’30. Coppola pare să fi făcut ceva similar. După zece ani de tăcere ca regizor, el a făcut acest film, care seamănă mai degrabă cu un film de artă independent. Desigur, nici Eliade în anii ’70 și nici Coppola in 2007 nu mai aveau de demonstrat nimic nimănui. Nuvela ‘Tinerețe fără tinerețe’ și filmul care o ecranizează sunt amandoua creații atipice pentru maturitatea celor doi. Nuvela este la fel de diferită de cărțile de filosofie sau istorie a religiilor scrise de Eliade, precum filmul este cu totul altceva decât ‘Conversația’, ‘Nașul’ sau ‘Apocalipsa acum’.
Încerc să înțeleg reacția negativă a majorității criticilor față de acest film. Spectatorii par să fie împărțiți în opinii, dar nu prea multă lume a ajuns să vadă filmul datorită presei negative și a distribuirii. Povestea începe în România imediat dinaintea celui de-al doilea război mondial, continuă în Elveția neutră din timpul războiului, pentru a ajunge pe malul Mediteranei și pe platourile din nordul Indiei în deceniile următoare. Ideile reîntoarcerii spre vârsta tinereții sau a traversării frontierelor unor lumi în care timpul încremenește sau curge în direcții și în ritmuri diferite de cele ale vieților omenești sunt departe de a fi inedite în cinematografie, de la ‘Faust’ a lui Murnau din 1926 până la ‘The Curious Case of Benjamin Button’ ieșit pe ecrane cu un an după ‘Tinerețe fără tinerețe’. Abordarea lui Coppola este inedită prin faptul că a citit, a înțeles și a dorit să aducă pe ecran filosofia lui Eliade și atmosfera scrierilor sale fantastice. Filmul poate fi desigur privit si ca un film de acțiune, cu elemente de mister și spionaj, sau ca o poveste romantică în context fantastic. Privite din aceste perspective, filmul este rezonabil sau chiar bun, dar nu la nivelul unui regizor de talia lui Coppola. Dezamăgirea acestor spectatori este rezultatul combinației dintre neînțelegerea lumii lui Eliade și a așteptărilor diferite de la un film semnat de Coppola.
Dominic Matei, eroul filmului, trece prin întâmplări și trăiri tipice eroilor prozei fantastice a lui Mircea Eliade. Interpretarea actoricească a lui Tim Roth a reușit după părerea mea să redea excelent dilemele intelectualului care până la un anumit punct reușește să-și folosească formația științifică pentru a înțelege ceea ce i se întâmplă, pentru a accepta mai târziu că soarta se supune altor legi și face parte dintr-un sistem de fenomene pentru care este nevoie de un alt mod de înțelegere a lumii. Limbile vorbite, vii sau moarte, joacă un rol important. Dilema îndrăgostitului și neobișnuita poveste de dragoste sunt bine aduse pe ecran cu ajutorul partenerei lui Roth din film, Alexandra Maria Lara. Fascinația Orientului, a filosofiei și peisajelor sale, este și ea prezentă. Atmosfera românească este surprinzător de corect descrisă pe ecran. O echipă de valoroși actori români nu a pierdut ocazia să susțină filmul și să joace sub bagheta lui Coppola. Printre altele, are loc în acest film ultima apariție pe ecrane, ultima scenă din cariera lui Adrian Pintea, care avea să moară curând după filmări.
Este un film bine gândit și frumos filmat. Surpriza lui Coppola făcând un film destul introvertit, fidel scrisului și gândirii unui scriitor puțin cunoscut in afară României, i-a găsit nepregătiți pe mulți dintre fanii săi. Regizorul american a decis să nu le facă viața ușoară și a refuzat să traducă ceea ce el a citit și simțit din Eliade in metafore sau stereotipuri mai familiare cinematografiei comerciale americane, asumându-și riscul ca filmul să placă unei mici părți dintre spectatori și să-i nedumireasca pe mulți alții. Eu fac parte din prima, fericită, categorie.
Nota: 8/10
Filmul poate fi văzut la:
https://www.youtube.com/watch?v=P2kS1EhOUdo
(Sursă fotografii: Annyas.com, Motionstatereview.com)
1 comment
Nu stiu ce incasari a avut la noi, dar multi spun ca a fost un film subevaluat. De romani in principal, caci lor le era adresat. Eliade a fost roman, romanii fiind cei mai familiarizati cu opera lui Eliade. Cu filosofia lui Eliade.