Contagion (2011) – Contagion: Pericol nevăzut
Regia: Steven Soderbergh
Distributia: Matt Damon, Kate Winslet, Jude Law, Gwyneth Paltrow, Laurence Fishburne, Marion Cotillard
Nici nu ma asteptam altfel decat ca finalul anului 2011 si tot anul 2012 sa nu fie impregnat de filme care sa vesteasca apropiata Apocalipsa (stiti voi care, cea mayasa, care va trece in mod normal ca vantul). In seria inceputa acum vreun an cu un (dorit exceptional) „2012”, am urmarit in jurul Craciunului doua filme cu tema similara si anume „Contagion” si „Perfect Sense”. Doua modalitati de a muri, ambele fara prea multe sperante de supravietuire, construite totusi diferit: una global, in care toata ordinea mondiala este cuprinsa in febra descoperirii antidotului si alta personala, care ii priveste doar pe cei doi protagonisti, prinsi in febra emotiilor personale cu privire la apropiata apocalipsa.
Constructia povestii din „Contagion” este interesanta: povestea incepe cu ziua a doua, iar spectatorul priveste primele efecte ale unei noi boli, o aparenta raceala rebela care rapune cateva dintre personajele principale ale filmului. Beth (Gwyneth Paltrow) vorbeste cu un necunoscut (pentru noi) la telefon, spunandu-i ca in curand ajunge acasa. Nasul ii curge, pare obosita, tuseste si capul o doare. In curand, acest gen de boala se raspandeste si mai multe persoane sufera in tacere de acelasi lucru. Ce este? Acasa, rezista cateva clipe, dar in curand lesina, ajunge la spital si… moare. Fiul sau moare si el din aceeasi cauza. Este momentul in care sotul sau, Mitch (Matt Damon) are un adevarat soc si este internat in stare de carantina. Nu era singurul caz, pentru ca deja boala se raspandise.
Nu suntem insa departe de clisee: chiar daca interesant si cu interpreti remarcabili, filmul se transforma in ceea ce cu totii am vazut in ultimii ani in filme asemanatoare, in goana unor autoritati (aici Organizatia Internationala a Sanatatii, autoritatile americane, etc.) in cautarea leacului, in gasirea antidotului, in aflarea cauzei acestei boli contagioase, care se raspandeste rapid in toata lumea. Nu lipsesc nici oamenii care se intrunesc in sedinte, nu lipseste nici acea imagine panoramica a Pamantului, prin care ni se dezvaluie efectele raspandirii virusului.
Pentru fanii genului (si stiu ca sunt destui), este normal un film interesant, palpitant si care ofera destule momente de mister pentru a fi apreciat. Nici noi, ceilalti, nu suntem indiferenti: daca actiunea vi se pare monotona sau cel putin previzibila, suntem satisfacuti macar de distributie si de calitatea interpretarii: Matt Damon este un sot aflat intr-o stare normala de soc si care se ridica la inaltimea acestor emotii (nu oricine isi pierde in aceeasi zi sotia si fiul si afla ca ea l-a inselat intotdeauna), Kate Winslet este o actrita cu adevarat buna, Jude Law este intruchiparea modernului, fiind un blogger de succes al timpului, care nu sta in spatele laptopului, ci intra in mijlocul evenimentelor, etc. Aaaa, si sa nu o uit pe favorita mea, Marion Cotillard.
2 comments
Kate, Gwyneth şi Marion sunt printre actriţele mele preferate. De aceea am speranţe foarte mari cu filmul ăsta. Nu sunt sigură dacă nu mi-au scăzut un pic după articolul ăsta 😀
Kate este „sufletul” filmului, iar Marion… e Marion. Cred ca in curand o sa ii vad sau revad toate filmele…
Filmul e bun, nu e capodopera, dar merita… Doar i-am dat nota 8 😉