Thérèse Desqueyroux (2012)
Regia: Claude Miller
Distribuția: Audrey Tautou, Gilles Lellouche, Anaïs Demoustier
Cine este Therese Desqueyroux? Această întrebare rămâne deschisă după vizionarea filmului realizat în 2012 de Claude Miller, film care poartă numele eroinei (sau mai simplu ‘Therese’ pe piața de limba engleză și în alte țări în care numele de familie al eroinei este greu de pronunțat, să nu mai vorbim de scris). Este un film care în opinia mea nu s-a bucurat de primirea meritată nici din partea publicului și nici din partea criticilor. Unele dintre obiecțiile pe care le-am citit sunt legate de faptul că nu există o explicație clară a motivelor care o împing pe eroina filmului la fapte extreme și mai ales o judecată morală sau moralizatoare a acestora.
În fapt însă, personajul interpretat de Audrey Tautou este consistent cu misterul care învăluie personajele feminine care domină filmele lui Claude Miller și se potrivește perfect cu ambiguitatea femeii imaginate de Francois Mauriac în romanul cu același titlu, unul dintre cele mai bune rămase în urma acestui scriitor foarte popular în prima jumătate a secolului 20, scriitor recompensat cu premiul Nobel pentru literatură în anul 1952. Mai este însă încă un aspect care dă valoare și semnificații filmului. O mare parte din povestea din film se petrece sub semnul morții. Claude Miller nu transformă intriga, cum ar fi putut să o facă, într-o poveste horror, dar moartea sau amenințarea ei sunt aproape permanent prezente. Era ultimul film al lui Miller care era bolnav de leucemie în perioada realizării filmului. Nu știu dacă poate fi numit chiar un film-testament, dar este clar că este vorba despre o temă care devenise personală și actuală pentru regizor.
Povestea se petrece la sfârșitul anilor 1920 și începutul anilor 1930 în domeniile a două familii înstărite din provincia franceză. Tânăra Therese se mărită cu Bernard, fratele bunei ei prietene Anne. Este o căsătorie de conveniență, lipsită de pasiune, dar prin care Therese speră să-și asigure liniștea și siguranța pentru realizarea unor ambiții intelectuale, care nu sunt niciodate prea clare. În scurtă vreme se trezește însă sufocată de lipsa de orizont a vieții de femeie de provincie, nu își găsește împlinirea nici în maternitate, și chiar și povestea nefericită de dragoste a lui Anne cu un tânăr evreu, curmată de familie, îi pare a fi o alternativă mai norocoasă. Poate fi o tentativă de crimă calea spre eliberare? Cine o poate judeca? Justiția? Familia? Spectatorii?
Imaginea filmului este excelentă, cu câteva scene cu o cadrare frumoasă și expresivă care amintesc peisajele impresioniștilor dar și interioarele maeștrilor flamanzi. Intriga este construită cu atenție la detalii și finețe psihologica. În rolurile principale apar trei actori care mie îmi plac enorm, chiar dacă distribuirea lor în acest film nu este perfectă. Audrey Tautou este excepțională într-un rol mult mai sumbru decât altele care i-au marcat cariera. (Sper că zvonurile despre intențiile ei de a abandona cariera de actriță să fie infirmate). Anais Demoustier este o altă actriță de mare talent, însă tocmai în acest rol cred că ea reușește mai puțin, mai ales când este vorba să șteargă diferența de vârstă dintre cele doua femei. Gilles Lellouche crează un personaj care face ca spectatorii să evite judecățile crispate. Filmul este feminist într-un mod discret, iar judecata morală, daca există, este mai mult de natură socială și legată de instituția familiei a cărei stabilitate și aparențe devine scop în loc de cadru de viață. Cât despre înțelegerea personajului lui Therese, vă propun să așteptați până la scena finală a filmului.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Alchetron.com)
