Une affaire de femmes (1988) – Povestea femeilor
Regia: Claude Chabrol
Distribuția: Isabelle Huppert, François Cluzet, Marie Trintignant, Nils Tavernier, Lolita Chammah
‘Une affaire de femmes’ (titlul difuzării în limba engleză este ‘Story of Women’), filmul din 1988 al lui Claude Chabrol, îi prilejuiește lui Isabelle Huppert unul dintre cele mai memorabile roluri ale unei formidabile cariere. Chabrol, regizorul despre care Huppert avea să spună după moartea sa că o filma ca un tată, își plasează drama în perioada celui de-al doilea război mondial și al ocupației, povestind biografia ultimei femei care a fost condamnată la moarte și executata din istoria Franței. Învinuirea era practicarea de avorturi ilegale, iar pedeapsa exemplară era o consecință a decăderii morale și naționale a regimului colaboraționist de la Vichy. Dezbaterile pro-life vs. pro-choice sunt încă actuale în multe țări ale lumii și astăzi (nu și în Franța), dar nu aceasta este tema principală a filmului. În fapt, Chabrol evita orice judecată morală, de o parte sau de alta a acestei dispute. Ținta sa este – ca în multe alte filme ale sale – burghezia franceză, aflată în perioada războiului într-una dintre cele mai abisale perioade ale istoriei sale, o perioadă marcată de colaborare, corupție, imoralitate și ipocrizie.
Acțiunea filmului se petrece în lunile și primii ani după înfrângerea Franței, ocuparea unei parti a teritoriului țării și instalarea la Vichy a unui guvern colaboraționist sub conducerea mareșalului Petain. Marie este una dintre multele femei tinere care rămâne singură, cu doi copii în grijă, după plecarea la război a soțului ei. Este o femeie simplă care trăiește într-un oraș de provincie și ale cărei vise de a deveni cântăreață sau măcar de a duce o viață normală au fost curmate de război. Oarecum întâmplător, ajutând o prietenă vecină, își descoperă iscusința de a practica avorturi. Întoarcerea soțului nu îmbunătățește situația familiei, dimpotrivă. Paul, traumatizat de război, devine o povară în plus, și orice scânteie de iubire va fi existat între cei doi s-a stins. Marie se hotăraște să-și transforme talentul de a ajuta alte femei în sursă de venituri. Ocaziile nu lipsesc. Multe femei rămase singure sunt obligate să-și caute susținători între ocupanți sau colaboraționiști, și copiii rezultați din aceste legături sunt poveri nedorite și riscă să le compromită moral și social pe mame. Antrepriza lui Marie prosperă, femeia începe să-și trăiască viața, își ia și un amant, își pune puține întrebări în legătură cu ceea ce face. Soțul gelos nu se împacă însă cu situația.
Isabelle Huppert este perfectă în asemenea roluri, în care faptele sunt ambigue și trăirile reprimate. Nici scenariștii sau regizorul nu insistă să adopte vreo judecată morală despre faptele femeii. Atunci când este prinsă, judecată și condamnată de un sistem care dorește să facă din ea un exemplu de pedepsire al imoralității, compasiunea cineaștilor pare a se deplasa mai degrabă spre copiii lăsați în urmă și a căror soarta este să rămână fără mamă. Marie a lui Huppert combină inocența cu nepăsarea, dragostea față de copii cu dorința de a-și trai viața cu orice preț. Este un personaj complex și interesant, unul dintre cele mai bune roluri ale carierei sale. François Cluzet îi dă replica în rolul soțului care acționează ca un fel de catalizator al căderii femeii. Cât despre Chabrol, în această perioadă el filtrase și decantase toate lecțiile de cinema ale Noului Val și ajunsese la o eficiență și acuitate remarcabile ale mijloacelor sale de exprimare – atât în scrierea poveștii (inspirate de o carte de Francis Szpiner – jurist și politician, în prezent primar al unui arondisment parizian) dar și în lucrul cu aparatul de filmat. Cu reținere și fară patetism, ‘Une affaire de femmes’ este unul dintre rechizitoriile cinematografice cele mai aspre ale colaboraționismului francez și o declarație de compasiune pentru victimele sale.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.cinefil.com/film/une-affaire-de-femmes)
