Camille (1936) – Dama cu camelii
Regia: George Cukor
Distributia: Greta Garbo, Robert Taylor, Lionel Barrymore, Henry Daniell
Puteti cumpara DVD-ul acum, de pe site-ul ProVideo.ro.
Cititorii pasionati vor recunoaste cu siguranta in acest film una dintre capodoperele literaturii universale, excelent transpusa in acest film, Dama cu camelii, de Alexandre Dumas-fiul. Recunosc ca nu am citit cartea la momentul oportun (am fost impresionat mai degraba de cartile lui Alexandre Dumas-tatal) si, de aceea, nu pot spune cat de mult s-a apropiat acest film de carte si cat de mult a respectat versiunea tiparita: cu toate acestea insa, Camille, a fost un film respectabil al anilor ’30, iar rolul actritei principale, Greta Garbo, a fost si este considerat cel mai bun al carierei sale, primind si o nominalizare la premiul Oscar pentru cea mai buna actrita in rolul principal.
Suntem la mijlocul secolului al XIX-lea, intr-o atmosfera foarte frumos reliefata a Parisului acelor ani (chiar inainte de revolutia din 1848, dar fara sa regasim niciun motiv al framantarilor sociale a acelei perioade) si ulterior, intr-o zona de la tara, unde nu se vad decat rareori beneficiile „modernitatii”, dar intr-un loc ce ii convine de minune eroinei noastre, departe de lumea dezlantuita. Marguerite Gautier (interpretata de o extraordinara Greta Garbo) este un fel de curtezana a timpurilor, ce frecventeaza saloanele epocii si atrage barbatii precum un magnet: dorinta ei este de a ramane in aceasta atmosfera atat de mult cat poate rezista, pentru a-si plati datoriile acumulate si a avea o batranete linistita. Baronul de Varville (Henry Daniell) reprezinta o asemenea oportunitate, incat il poate juca pe degete pentru a-i face toate poftele.
Din senin insa, in scena apare Armand Duval (un fermecator Robert Taylor, care a facut senzatie in acea perioada a dezvoltarii filmelor cu sonor), un tanar destul de sarac, cel putin in competitie cu baronul, dar care o cucereste cu farmecul si sinceritatea sa, pentru ca intre cei doi sa izbucneasca o poveste de dragoste autentica, care se va perpetua pana la moartea celor doi. Numai ca, fiind un roman european (si nu unul american), povestea se complica si nu trebuie sa aiba, in mod necesar, si un happy-end: intr-un decor rustic, la tara, lucrurile iau o alta intorsatura si Marguerite este convinsa de tatal lui Armand, intr-o scena cu adevarat cutremuratoare, sa renunte la Armand pentru ca reputatia ei ii va fi un obstacol in calea oricarei realizari (profesionale sau sociale) viitoare.
Finalul este teribil, pentru ca adevarata dragoste este reliefata, iar adevaratele sentimente sunt puse la adevarata valoare, sunt marturisite de catre toate personajele, fara sa le pese ca aduc durere sau dimpotriva fericire. Rezulta astfel cel mai bun film din cariera destul de scurta a Gretei Garbo (care are o viata foarte interesanta, despre care am aflat destul de multe amanunte cu ocazia acestui film, sper sa am ragazul sa va povestesc mai tarziu), si interpretari frumoase din partea lui Robert Taylor si Lionel Barrymore (tatal lui Armand). Nu ramane decat sa va invit la o adaptare perfecta a unei capodopere literare.
