Bucureşti, unde eşti? (2014)
Regia: Vlad Petri
Mă sună un prieten care îmi spune că mai mulţi oameni au ieşit pe străzile Bucureştiului, protestând împotriva guvernului şi a preşedintelui. În câteva minute îmi iau camera şi plec spre Piaţa Universităţii. Sunt curios să văd ce se întâmplă acolo. În momentul în care ajung Jandarmeria evacuează Piaţa. E tensiune, oamenii ţipă, nu vor să plece acasă, unul din jandarmi repetă în continuu : „Vă rugăm să părăsiţi Piaţa. Ceea ce faceţi este împotriva legii. Vom folosi forţa!”. E prima dată când particip la un asemenea eveniment. Simt nevoia să înregistrez, să documentez, să ţin un jurnal vizual a ceea ce se întâmplă acum, a ceea ce va urma mâine, peste câteva zile, săptămâni sau luni.
Vlad Petri, regizorul documentarului și cel care s-a aflat timp de un an alături de protestatarii admirați de unii și neînțeleși de alții, este un regizor de film şi fotograf ale cărui proiecte sunt axate pe probleme sociale şi politice, desfăşurate în România şi în ţările din Orientul Mijlociu. În prezent, este masterand în Antropologie Vizuală şi Media la Universitatea Freie din Berlin. Filmul, selectat în competiția oficială a Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam și Odessa, a fost proiectat în avanpremieră în cadrul Festivalul Filmului European unde a câștigat Premiul Publicului, precum și la Cluj la cea de-a 13-a ediție a Festivalul Internațional de Film Transilvania. Și acum se află în București în cadrul proiecției filmelor TIFF în capitală.
Bucureşti, unde eşti? este primul său lung-metraj și reprezintă filmul ce nu credeam că-l voi vedea pe marele ecran, dacă nu niciodată, cel puțin nu așa de repede. Faptul că cineva a fost acolo, a urmărit totul din umbră și apoi a găsit forța necesară pentru a asambla totul într-o manieră cât mai obiectivă, este un demers de apreciat, mai ales pentru paginile istoriei poporului român ce par să se înmulțească pe zi ce trece datorită vocii tot mai răsunătoare a dreptății ce se vrea văzută și auzită și în România. Intenția e onorabilă, dar este ea adevărată?! Lipsa de solidaritate este strigătoare la cer, situațiile contrastante și pline de umor sunt înspăimântătoare la o analiză mai crudă. Și atunci apare întrebarea: unde erau vocile vehemente, atât de prezente online? Se aflau acolo? În Piața Universității? Nu știu, nu am fost acolo! Dar o scenă a filmului, ce-i arătă pe oamenii nemulțumiți că nu au fost plătiți pentru prezența lor la manifestări, cred că răspunde la întrebarea mea sau, mai bine spus, la întrebările multora.
Regizorul afirmă că filmul de față este un portret intim al oamenilor aflați în piață în acel an fatidic și într-adevăr, atunci când a fost posibil, regizorul a surprins poveștile acestor oameni, mai tineri sau mai vârstă, cu experiență în revoluții sau pregătiți de poveștile părinților, cu interese dintre cele mai diverse. Cinematografic vorbind, filmul este o reușită, iar rezultatul este unul ce tinde spre obiectivitate, dacă e să punem în balanță imaginile ce prezintă jandarmi vs manifestanți, Băsescu vs Ponta, patriotism vs naționalism vs globalizare. Vlad reușește performanța de a se întinde deasupra Bucureștiului și de a prinde cu camera toate direcțiile luate de către manifestări de-a lungul unui an întreg, de la înființarea unui partid până la suspendarea președintelui și repunerea lui în funcție, prin surprinderea emoțiilor manifestanților, supărărilor, tulburărilor, precum și a încălcării drepturilor cetățeanului, fie el și turmentat. Până la urmă e o societate turmentată, deci cu ce drept să lovim în bietul cetățean?! Tulburătoare este însă calitatea umană prezentată de către camera spectator, la fel de tulburătoare este și inconsistența sau lipsa de solidaritate a celor prezenți în stradă. Și foarte dureroase sunt situațiile care au stârnit hohote de râs în sală, de multe ori având senzația că mă aflu la cea mai bună comedie a anului 2014. Dar nu, nu era decât reprezentarea a ceea ce se credea a fi o nouă revoluție în 2012! Să fie talentul regizorului care a adus nota de tragi-comedie sau e pur și simplu poporul român?! Tulburătoare este durata de timp pe parcursul căreia s-au desfășurat aceste manifestări. Unde s-a aflat Bucureștiul de-a lungul acelui an? Unde m-am aflat eu? Sunt niște întrebări la care cunoaștem cu toții răspunsul, dar la care nimeni nu va oferi un răspuns onest pentru o perioadă îndelungată de timp sau poate niciodată.
Ce au în comun un fost ofiţer de poliţie, un dresor de câini, fondatorul unui partid politic şi protestatarii anti-guvern? Cu toţii s-au întâlnit pe străzile Bucureştiului la 23 de ani de la Revoluţie, hotărâţi să recucerească spaţiul public. Dacă pentru regizor filmul reprezintă o posibilitate de a investiga rolul meu de cineast şi documentarist în reprezentarea realităţii şi chestionarea societăţii în care trăiesc, pentru mulți dintre noi reprezintă istoria la care nu am luat parte. O fi bine, o fi rău? Nu știu…
Notă: 8/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=krBC3qpaMNw’]
1 comment