Boss (2023)
Regia: Bogdan Mirică
Distribuția: Laurențiu Bănescu, Ioana Bugarin, Sergiu Costache
După succesul pe care l-au întâlnit lungmetrajul Câini și serialul HBO Umbre, regizorul Bogdan Mirică revine cu un nou proiect ce promite să înspăimânte publicul care decide să cumpere bilete la thrillerul psihologic Boss. Acesta și-a prezentat noul film în avanpremieră pe data de 19 aprilie, cu susținere din partea Bad Unicorn (distribuitor) și Cinema City. Sunt, desigur, entuziasmată de fiecare dată când văd noi producții românești fiind promovate atât în țară, cât și peste granițe, mai ales când este vorba despre un proiect filmat cu dificultățile aduse de perioada pandemică. Din discursul pe care Mirică l-a ținut în cadrul evenimentului, este vizibil că acesta mizează pe duritatea subiectelor abordate franc de filmul său și speră ca acestea să lovească publicul, având un impact puternic și un efect de durată. Reușesc, însă, regizorul și echipa sa să obțină acest rezultat mult dorit?
Lungmetrajul Boss prezintă parcursul mental al unui șofer de ambulanță implicat într-un jaf armat, pe parcursul a două ore pe care eu le-am simțit mai mult ca trei. Începutul filmului pare destul de promițător, datorită imaginilor obscure, probabil de inspirație lynchiană, atmosferei întunecoase și cromaticii bine alese. Majoritatea imaginilor au la bază tonuri închise, tipic capitalei în care se desfășoară acțiunea și blocurilor vechi și neprimitoare ce inspiră decădere. Protagonistul Bogdan, interpretat de Laurențiu Bănescu, locuiește într-un astfel de spațiu ce pare să susțină starea sa permanentă de neliniște și angoasă. Nu pare să aibă relații bune nici cu prietenii, dar nici cu părinții săi, care îl învinovățesc că nu a urmat cariera unui „doctor adevărat”.
Monotonia vieții sale de o banalitate insuportabilă contrastează, astfel, cu decizia de a se implica într-un jaf alături de alți trei bărbați despre care nu posedă multe informații. Încă din incipit, filmul anunță destinul tragic al protagonistului, iar indicatorul principal este coloana sonoră, care reprezintă, din punctul meu de vedere, și cel mai slab element al filmului. Imaginile și expresiile actorilor sunt îndeajuns de convingătoare încât să creeze atmosfera înspăimântătoare pe care regizorul și-a dorit-o, fără să fie nevoie în majoritatea scenelor de o muzică instrumentală deranjantă sonor. Spre exemplu, a auzi pașii personajului și respirația acestuia poate avea un efect chiar mai puternic asupra publicului față de alte artificii.
Pe de altă parte, personajele construite sunt destul de reușite și convingătoare, dând dovadă de complexitate. Deși publicul e conștient de implicarea lui Bogdan în această operațiune ilegală și imorală, există această tendință de a empatiza cu el, de a spera că va găsi calea de ieșire din labirintul periculos în care a pătruns. Nu sunt cunoscute exact motivele pentru care protagonistul dorește să obțină suma de bani de pe urma jafului, însă putem presupune că are legătură fie cu plata tratamentului mamei sale grav bolnave, fie cu dorința de a construi o viață prosperă alături de iubita sa. Actrița Ioana Bugarin reușește să ilustreze perfect starea de dezechilibru care o descrie pe femeia care își dorește ca partenerul său, care salvează vieți, să vină și în ajutorul ei, să o salveze de tristețea și singurătatea care o înconjoară. Aceasta nu ajunge, însă, să fie decât încă o victimă colaterală a procesului prin care trece Bogdan în încercarea de a descoperi cine încearcă să modifice ancheta jafului, urmărindu-i atent fiecare mișcare.
Deși acest al treilea partener misterios la jaf este aflat, în final, iar protagonistul este pus în fața consecințelor cauzate de minciunile sale, obscuritatea finalului nu permite accesul la o înțelegere mai profundă a felului în care au sfârșit personajele. Senzația rămasă în urma ultimelor câteva minute din film este frustrare, dar și confuzie, datorate alegerii ultimei linii melodice. Ritmată, absurd de veselă, aceasta intră în completă antiteză cu scena finală, care lasă privitorii să se întrebe dacă ceea ce au urmărit a fost un scenariu oniric, halucinant sau o realitate.
Deși nu fără defecte în construcția sa, filmul Boss reușește să surprindă publicul cu o imagine de calitate și un joc actoricesc excelent, ce acoperă golurile lăsate de firul narativ al lungmetrajului.
BOSS se poate vedea în cinematografele din toată țara din 21 aprilie, distribuit de Bad Unicorn.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: https://m.cinemagia.ro/filme/boss-3261289/, https://www.vice.com/ro/article/qjv85w/filmul-boss-bogdan-mirica-pareri)
