Blue Jasmine (2013)
Scenariul si regia: Woody Allen
Distributia: Cate Blanchett, Sally Hawkins, Alec Baldwin, Bobby Cannavale, Andrew Dice Clay, Peter Sarsgaard, Louis C.K., Michael Stuhlbarg
Nu mi-ar fi trecut prin cap nici intr-o mie de ani ca Woody Allen si-ar putea gasi o noua muza in Cate Blanchett. Talentul sau interpretativ remarcabil, intrezarit doar in „Aviatorul” si recompensat cu un Oscar pentru rol secundar, n-a trecut neobservat de marele regizor. Inspirandu-se din Tennessee Williams si a sa „Un tramvai numit dorinta”, Allen adapteaza subiectul la societatea moderna si provocarile ei inedite, incarca rolul lui Blanche/ Janette/ Jasmine cu toata instabilitatea si tendintele nevrotice care il caracterizeaza, lansandu-i lui Blanchett provocarea interpretarii rolului vietii ei de pana acum.
Cate Blanchett pare sa fi fost Jasmine intr-o viata anterioara, atat de naturala in toate framantarile si nebunia ei se prezinta spectatorului. Jasmine este o demna reprezentanta a elitei newyorkeze, dependenta de calmante si alcool ajutand-o sa faca fata presiunilor cercurilor bogate in care se invarte.
Sotul ei Hal (Alec Baldwin) face slalom printre afaceri dubioase si ilegalitati pana cand este prins, arestat si se sinucide in inchisoare. Odata cu decaderea lui dispare si pozitia sociala, averea, conturile bancare, casele, bijuteriile, hainele de blana, compania selecta, adica tot ceea ce o reprezinta pe Jasmine. Singura, pierduta, aflata in plina criza de identitate, depasind cu greu o cadere nervoasa insa fara a-si pierde stilul, prestanta si aerul de superioritate, Jasmine (fosta Jeanette, transformata in Jasmine de catre Hal, odata cu schimbarea statutului social) se refugiaza in San Francisco la sora sa, adoptata la fel ca si ea, Ginger.
Ginger (Sally Hawkins) este opusul surorii sale. Casiera la un supermarket, Ginger locuieste intr-un modest apartament cu cei doi copii ai sai si are noi planuri de maritis cu un mecanic auto Chili (Bobby Cannavale), dupa mariajul esuat cu Augie (Andrew Dice Clay). Desi viata ii este bulversata de sosirea surorii si ar avea o multitudine de motive sa o respinga, Ginger o accepta in viata sa pe Jasmine cu tot cu atitudinea ei critica si vesnic nemultumita. Ginger este una din persoanele careia Hal i-a ruinat sansa la o viata mai buna, excrocandu-i banii castigati la loterie. Traind vesnic in umbra surorii sale despre care afirma ori de cate ori are ocazia ca „a luat genele cele mai bune”, complexata de succesul si dezinvoltura acesteia, Ginger isi gaseste multumirea in viata blazata pe care o duce. Pentru Jasmine, pretendentii surorii sale nu sunt decat niste ratati si ii reproseaza mereu acesteia ca nu se reconsidera si nu aspira la ceva mai bun decat ii ofera acestia, fara a constientiza ca depresia si criza prin care trece are la baza fix aceeasi problema – incapacitatea de a se valoriza si a trece peste episodul din viata sa reprezentat de Hal.
Actunea care se desfasoara in prezent in San Francisco alterneaza cu flash-uri ale vietii trecute a Jasminei in New York, povestite chiar de ea. Nu poti sa nu admiri marele talent al lui Allen care ne poarta prin viata eroinei in trecut si prezent, intre drama si parodie, fiecare tablou sau amintire lansand catre publicul spectator inca o farama de adevar brutal sau disimulat in interpretari si scuze din ceea ce a fost sau este viata Jasminei.
Astfel, si Hal (Alec Baldwin), desi disparut fizic, este prezent mereu in gandurile si povestile sotiei sale care pare sa-i ignore infidelitatile si caracterul imoral sau, mai bine zis, alege sa nu ia in considerare aspectele negative ale vietii traite impreuna. Alec Baldwin se achita cu brio de acest rol de nemernic fara suflet, fermecator, zambitor, stilat si expert in a detecta si folosi banii altora pentru bunastarea si confortul propriu.
Bobby Cannavale este alegerea perfecta si de neuitat in rolul lui Chili, mecanicul auto tatuat, plin de energie, culoare si savoare, insa atat de vulgar si lipsit de stil si perspective in viziunea Jasminei. Pretendent la mana lui Ginger, acceptat, refuzat si acceptat din nou, produce insa cea mai mare surpriza aratandu-si latura emotionala si patetica ascunsa perfect sub caracterul temperamental. O alta aparitie incantatoare o reprezinta si Andrew Dice Clay in rolul lui Augie – primul sot al lui Ginger caruia regizorul/ scenaristul i-a incredintat rolul de reper moral al intregii povesti.
Venind de niciunde, aparand la o petrecere fara a avea vreo legatura cu ceilalti participanti, desprins parca din visele eroinei principale (si reprezentand poate o plasmuire a mintii sale in cautare de echilibru si confort conform standardelor asumate), Peter Sarsgaard reprezinta idealul, Dwight, vaduv, frumos, erudit, cu ambitii politice si cu o pasiune instanta pentru Jasmine. Desprins parca din zona de confort a mintii sale, intruchipand toate calitatile pe care le pierduse in Hal si, mai mult decat atat, dorind-o pe ea alaturi in viitorul stralucit ce se intrezareste, speranta numita Dwight se destrama in vis si/sau in realitate din cauza omisiunilor/minciunilor.
Daca il iubiti pe Woody Allen, nu mai e cazul sa va recomand cu caldura acest film, daca insa va situati in tabara adversa ignorati numele regizorului si mergeti sa va delectati cu un recital actoricesc impresionant, probabil, prima nominalizare la Oscar pentru cel mai bun rol principal feminin. Eu stiu sigur ca voi revedea acest film.
Nota: 8/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=tWLtj4LY5CA’]
2 comments