Beauty and the Beast – Frumoasa si bestia
Regia: Gary Trousdale si Kirk Wise
Muzica: Alan Menken si Howard Ashman
Scenariul: Linda Woolverton
Voci: Paige O’Hara, Robby Benson, Angela Lansbury, Richard White, Jerry Orbach, David Ogden Stiers, JoAnne Worley
Recenzie Beauty and the Beast 2017 aici
Ca sunt mare consumatoare de desene animate, in special cele marca Disney, nu mai este nevoie sa mentionez si probabil acesta este unul din motivele pentru care unul din cadourile de ziua mea a fost nemuritorul „Beauty and the beast”. L-am vazut si revazut de atatea ori, insa de fiecare data ma incanta si descopar detalii pe care nu le-am observat pana atunci. Indiferent cat de multe calitati ii voi descoperi eu si cat de lipsita de obiectivitate voi fi considerata, avand in vedere ca mi-am afirmat totala admiratie fata de studioul producator,totusi nominalizarile, premiile si criticile la superlativ adunate de aceasta productie de la data lansarii si pana in prezent nu fac decat sa confirme statutul de capodopera, de clasic al filmului de animatie.
Pentru cei care adora filmele de familie, pentru fanii Disney, pentru iubitorii filmelor de animatie, pentru romantici , pentru admiratorii filmelor muzicale, pentru toti si pentru fiecare in parte, „Beauty and the Beast” a fost lansat in 1991 pentru a-i incanta si a-i purta pe aripi de vis catre copilarie. Adunand sase nominalizari la Oscar, inclusiv cea pentru cel mai bun film, nemaintalnita pana atunci pentru un film de animatie si egalata abia anul trecut de „Up”, basmul animat a castigat doua premii si inima spectatorilor pentru totdeauna.
Ideea transpunerii cinematografice a basmului cu acelasi nume a bantuit multa vreme studiourile Disney, fiind abandonata, pe rand, odata in anii ’30, dupa succesul obtinut cu „Alba ca Zapada si cei 7 pitici” si a doua oara in anii ’50, in euforia produsa de succesul ” Cenusaresei”. Motivul a fost, probabil, lipsa de imaginatie a scenaristilor care nu reuseau sa faca destul de atractiva versiunea clasica a basmului, problema solutionata cu succes in anii ’80 cand Howard Ashman are stralucita idee de a transforma servitorii invizibili care populeaza castelul Bestiei din povestea originala, in mobilier si vesela vorbitoare si cantatoare, victime ale aceluiasi blestem care ii da printului chipul bestiei.
Revigorat de prezenta noilor personaje, basmul este trimis in mainile unei echipe de succes condusa de Gary Trousdale si Kirk Wise, care ii vor coopta pe compozitorii Alan Menken si Howard Ashman de la inceput, astfel incat, in povestea transformata in musical, versurile melodiilor se imbina perfect in constructia scenariului cu replicile personajelor, la fel de cursiv precum melanjul dintre momentele muzicale si cele narative.
Ca orice basm adevarat si „Beauty and the Beast” incepe cu ” a fost odata” ducandu-ne inapoi in timp in vremurile in care Bestia era un print rasfatat si arogant. Comportamentul sau starneste furia unei vrajitoare care il transforma in bestie pana cand va intalni dragostea adevarata, persoana pe care s-o iubeasca si sa-l iubeasca, insa nu mai tarziu ca ultima petala sa cada dintr-un trandafir fermecat. Inchis in palatul sau, printul fermecat isi duce viata de bestie in compania servitorilor sai, cazuti sub aceeasi vraja si deveniti obiecte de uz casnic animate. Inovatoare si surprinzatoare este metoda folosita de producator pentru a reda povestea din trecut prin expunerea unei serii de vitralii- ferestre de sticla colorate, auzindu-se pe fundal vocea naratorului care prezinta evenimentele coborand parca din istorie mai mult decat din poveste. Ferestrele colorate sunt cele ale palatului in care salasluieste Bestia, si astfel se face translarea din trecut catre prezentul povestii.
Reveniti din nou in secolul optsprezece, facem cunostinta si cu Belle (Paige O’Hara), o tanara frumoasa care incearca sa scape de rutina unei vieti fara provocari si de avansurile unui pretendent necioplit, Gaston (Richard White), foarte mirat ca interesul sau pentru fata nu este apreciat ca atare, se retrage in lumea cartilor. O pasiune putin curioasa si diferita de celelalte printese create de Disney, insa una care ii da profunzime personajului principal feminin si ii creaza o pasiune comuna cu Bestia, ceea ce ii va uni si ii va determina sa se cunoasca dincolo de aparente.
Cand tatal lui Belle, Maurice (Rex Everhart), un inventator aiurit ajunge din intamplare la castel si este luat prizonier de Bestie, fata se ofera sa-i ia locul, mutandu-se in compania personajului urat si evitat de toti locuitorii. Timpul petrecut insa alaturi de Bestie si de servitorii fermecati, o face sa descopere umanitatea si sentimentele ascunse in sufletul creaturii inspaimantatoare. Ranit de alegerea fetei, in orgoliul sau de mare cuceritor, Gaston transforma operatiunea de salvare a acesteia intr-o sansa de a scapa de rival, sa ucida Bestia.
Desi are la origine un basm, si este si o poveste cu printi si printese, „Frumoasa si Bestia” nu este o poveste de dragoste clasica intalnita in majoritatea basmelor Disney, ci o poveste care vorbeste despre dragoste insa nu in mod romantic ci cu gravitate, despre incredere si dedicare, despre familie si importanta acesteia. Belle este un personaj atipic, cu pasiuni atipice, nu cauta dragostea, nu viseaza la printul fermecat, nu se indragosteste la prima vedere, iar Bestia este un antierou atat prin infatisare cat si prin comportament.
Si personajele secundare sunt perfect conturate si individualizate, fie vorba de cescute, ceainice, ceasuri, sifoniere sau candelabre, iar vocile care le anima le-au daruit recunoastere si nemurire. Caci este imposibil sa uiti candelabrul care iti aminteste de Maurice Chevalier – cu vocea lui Jerry Orbach sau ceainicul robust si inimos insufletit de Angela Lansbury, ce isi face intrarea in poveste cantand tema principala a filmului ” Beauty and the Beast”. Vivacitatea si umanitatea locuitorilor animati ai castelului este superb pusa in valoare in, poate, cea mai stralucitoare scena de musical, „Be our guest” avind ca protagonisti o intreaga sala de mese plina de cesti, farfurii, pahare, ustensile de mancat, ce canta si danseaza pe o coregrafie ametitoare.
Dintre toate filmele Disney, acesta este cel mai aproape de stilul Broadway, prin utilizarea melodiilor in economia scenariului si in motivarea complotului. De asemenea, dincolo de succesul la public al animatiei in sine, „Beauty and the Beast” a lansat o colectie de melodii apreciate de public si care poate rivaliza doar cu cele de pe coloana sonora a lui „Pinochio”. Succesul acestor creatii („Beauty and the Beast”, „Be Our Guest”, „Belle”, „Something There”, „Gaston” ) se poate datora, pe langa calitatea data de compozitor si interpretarii de care s-au bucurat, mai multi dintre actori fiind veterani Broadway: Paige O’Hara, Angela Lansbury, Jerry Orbach, Richard White.
Pentru ca este amuzant, distractiv, uneori trist, romantic , dramatic, pentru ca, desi este un film de animatie, se adreseaza tuturor categoriilor de varsta si pentru ca prezinta o stralucire muzicala si vizuala, filmul a cucerit inimile spectatorilor, de la lansare si continua sa o faca.
Deasemeni, pentru ca a reusit sa faca tranzitia de la clasicism la modernitate, pentru ca, abordand un basm clasic, l-a adus prin pricepere si maiestrie la standarde vizuale greu de egalat chiar si cu mijloace tehnice moderne, pentru ca are un subiect delicios, de moda veche, pentru muzica de neuitat care te acompaniaza de la inceput pana in final si dincolo de ecran, fixandu-se direct in sufletul ascultatorului, pentru toate acestea si pentru multe altele pe care trebuie sa le descoperiti singuri, va recomand cu caldura sa nu ratati aceasta productie animata…
3 comments