Gladiator II (2024)
Regia: Ridley Scott
Distribuția: Paul Mescal, Denzel Washington, Pedro Pascal, Connie Nielsen
Generația noastră de cinefili are marea șansă de a-i vedea încă activi, în al nouălea și în unele cazuri al zecelea deceniu de viață, pe unii dintre marii regizori pe care i-am urmărit de la începuturile carierelor lor, pe care i-am văzut crescând, devenind celebrități și realizând filme bune și interesante, și din când în când și capodopere. Acum ei se află în spre finalul inevitabil al carierelor lor, dar continuă să fie relevanți, depășind uneori cu noile filme recorduri de longevitate și dialogand artistic cu generațiile mai tinere de cineaști și mai ales cu ei înșiși de-a lungul propriilor lor cariere. Unul dintre acești maeștri în viață ai cinematografiei este Ridley Scott, care la 87 de ani este activ și dinamic. ‘Gladiator II’ (2024) este al patrulea său film de lung metraj din acest deceniu (și mai are în plus în cinematografie filme scurte și producții TV), iar în diferite faze de pregătire are șase alte filme. Este un ‘sequel’ al propriului sau film din 2000, câștigător a 5 Premii Oscar. Ridley Scott știa că riscă comparațiile cu unul dintre cele mai bune filme ale sale, dar și le-a asumat. În parte a câștigat, în parte a pierdut.
Povestea, scrisă de David Scarpa , urmărește același tipar al intrigii din primul film, cu o generație mai târziu. Acțiunea se petrece în jurul anului 200 AD. Eroul principal este imaginar, dar în jurul său se află numeroase personaje atestate istoric, inclusiv perechea de împărați frați (numiți gemeni, deși nu erau tocmai gemeni) Geta și Caracalla. Domnia lor, în fapt o tiranie bizară și decadență, a fost marcată de jocuri sângeroase în arena de la Colosseum. Aici este adus, prizonier din Africa, un formidabil gladiator, ale cărui isprăvi în arena îi conferă glorie, și ale cărui fapte vor zdruncina ordinea coruptă care domină imperiul. Luptele sângeroase din arene alternează cu intrigile politice. Toți complotează în preajma împăraților, inclusiv Lucilla, fiica împăratului Marcus Aurelius care încercase să reformeze societatea romană, și Macrinus, proprietarul gladiatorilor.
Vizunea cinematografică este excepțională. Ridley Scott nu evită efectele vizuale computerizate, dar pentru a reconstitui Colloseumul, unde se petrec multe dintre scenele cele mai spectaculoase ale filmului, a recurs la metodele vechilor școli cinematografice, construind o arenă la scară 1:1. Rezultatul este impresionant, și ‘Gladiator II’ se alătură că amploare a reconstituirii istorice celor mai bune filme ale genului. Paul Mescal reușește să intre foarte bine în rolul principal, chiar dacă nu poate să ne facă să-l uităm complet pe Russell Crowe. Creația actoricească cea mai bună aparține însă, în opinia mea, lui Denzel Washington, într-unul dintre cele mai bune roluri ale carierei sale. Superbă este și Connie Nielsen, a cărei Lucinda este singura supraviețuitoare – ce personaj și ca rol – a filmului original. ‘Gladiator II’ îi va satisface pe fanii filmelor istorice, mai ales pe cei care acceptă ficțiunea și nu cer o rigurozitate excesivă a ceea ce vedem pe ecran. Personal, cred că a fost exagerată referirea la o republica romană idealizată, ale cărei valori mai degrabă fac aluzii la actualitate, dar care istoric era o instituție sclavagistă și o democrație pentru puțini , nu pentru toți. În definitiv, istoria se învață în școală, nu la cinema. Nici măcar Shakespeare nu a fost exact în detaliile pieselor sale istorice. Reușita spectacolului nu poate fi însă negată. Bătrânul gladiator Ridley Scott este încă în arenă, și dacă zvonurile se vor confirma , el pregătește deja ‘Gladiator III’.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
