Egon Schiele: Death and the Maiden (2016) – Egon Schiele: Tod und Mädchen
Regia: Dieter Berner
Distribuția: Noah Saavedra, Maresi Riegner, Valerie Pachner
În ciuda faptului că reprezintă un gen destul de popular și bine reprezentat în filmografii încă din anii 1930, filmele biografice despre artiști reușesc destul de rar să devină ele însele lucrări remarcabile ale artei cinematografice. În multe cazuri se ocupă de personalități ale căror artă și biografii sunt în mod rezonabil sau bine cunoscute publicului. Personalitățile artiștilor, mediul în care trăiau, relațiile cu societatea din jurul lor și viețile lor personale, în unele cazuri controversate, sunt materiale de plecare bune, dar scenariștii, regizorii și actorii trebuie să-și adapteze creațiile cinematografice așteptărilor publicului, trebuie să aducă suficiente elemente noi pentru a face filmele interesante și, mai presus de toate, au concurenții cei mai formidabili pentru filmele lor în chiar arta creată de eroii lor. „Egon Schiele: Moartea și fecioara” (sau „Egon Schiele: Tod und Mädchen” în limba germană) a regizorului austriac Dieter Berner este o bună exemplificare de tentativă diligentă în gen, care însă nu reușește să evite toate capcanele și să se detașeze de medie pentru a deveni un film despre care să ne amintim peste ani.
Egon Schiele a fost unul dintre artiștii de frunte în perioada de înflorire a artei de la începutul secolului XX din Austria. În timp ce post-impresionismul, fauvismul și cubismul schimbau într-o manieră revoluționară istoria artei în Franța și, în timp ce artiștii germani puneau bazele expresionismului și artei abstracte, colegii lor de generație austrieci epatau protipendada burgheză cu o mai subtilă abordare subversivă. Desigur, lucrările lui Klimt și Schiele definesc și noi coduri estetice, dar atacul lor asupra artei conservatoare a venit mai ales pe planul moralei. În atmosfera decadentă de la sfârșitul imperiului, ei trăiau o viață liberă și imorală sfidând codurilor timpului lor și acest lucru se reflectă deschis și în arta lor. Egon Schiele, ai cărui ultimi opt ani din scurta sa viață sunt descriși în film, a trăit într-o manieră pasională, dar și profund anxioasă. Dacă moartea nu i-ar fi curmat viața (a murit la Viena în epidemia teribilă de gripă din ultima lună a războiului), s-ar fi putut alătura curentului expresionist și poate devenea un mare artist anti-război, cum a fost Otto Dix.
Din păcate, puțin din dilemele ale artistului sunt aduse pe ecran în „Egon Schiele: Moartea și Fecioara”. Suntem serviți cu un film biografic destul de documentat și pe cât pot judeca fidel elementelor biografice pe care le cunoaștem despre viața lui. Atenția regizorului a fost îndreptată spre detaliile istorice și spre viața sentimentală a pictorului. Există prea puțin în film care să explice șocul emoțional pe care îl simțim când privim picturile și desenele lui Schiele, strigătul profund și mut care vine din liniile, formele și expresiile faciale și corporale ale modelelor (mai ales femei) pe care le-a pictat. Echipa de actori (Noah Saavedra, Maresi Riegner, Valerie Pachner) este foarte bine aleasă și jocul lor dezvăluie ceva mai mult decât permite scenariul, dar acest lucru nu este încă suficient. Regizorul Dieter Berner a reușit să facă un film destul de convențional despre un artist foarte neconvențional. În pofida exactității biografice, filmul este un eșec.
