Portrait de la jeune fille en feu (2019)
Regia: Céline Sciamma
Distribuția: Noémie Merlant, Adèle Haenel, Luàna Bajrami, Valeria Golino
Cinema feminin și feminist. Există așa ceva? Dacă există, cred că ‘Portrait de la jeune fille en feu’, filmul scris și regizat de Céline Sciamma, premiul pentru scenariu la Festivalul de la Cannes, ar fi cel mai bun exemplu. Filmul este conceput, realizat și jucat aproape exclusiv de femei, practic pe ecran nu apare niciun personaj consistent care să fie bărbat, și de fapt aproape că nu sunt bărbați în cadru cu excepția scenelor de introducere și a scenei finale. Deși acțiunea se petrece cândva, pe la sfârșitul secolului 18, într-o lume a bărbaților, în care aceștia se bucurau aproape exclusiv de drepturile politice și economice, el descrie un mini-univers al femeilor și lupta acestora pentru a fi măcar în parte stăpâne pe soarta lor, și de a se afirma social și artistic.
Dacă cineva este șocat de acest concept al unui film exclusiv feminin, ar trebui să se gândească la nenumăratele filme de război, acțiune, western-uri în care eroii sunt exclusiv sau aproape exclusiv bărbați. ‘Portrait de la jeune fille en feu’ este și un răspuns contemporan dat misoginismului care domină o parte din istoria cinematografiei. Înainte de orice este vorba însă despre un film frumos cu mesaje expresive și importante.
Sunt patru personaje principale în acest film, toate femei, toate obligate să lupte cu obiceiurile și prejudecățile vremii și societății în care trăiesc. Contesa (Valeria Golino) trăiește pe o insula în Normandia și visează să se întoarcă în Italia natală pe care o părăsise la căsătorie. Singura cale care îi este accesibilă pare să fie căsătoria fiicei sale Heloise (Adele Haenel) cu un italian, dar pentru asta este nevoie de un portret matrimonial. După o încercare eșuată este invitată Marianne (Noemi Merlant), o artistă independentă în caracter, cu ceva mai multă experiență de viață, care este însă constrânsa în arta sa de limitele impuse de societate femeilor artiste. Cvartetul este completat de servitoarea Sophie (Luana Bajrami) care are și ea secretul său – o sarcină nedorită, de care era foarte greu de scăpat în acele vremuri. Între Heloise, abia iesita din mănăstire, constrânsă la un viitor mariaj înainte de a putea gusta din viață și Marianne, artista care își sublimă sentimentele în artă, se înfiripă o relație care va evolua spre ceva de neconceput în vremurile în care este plasată povestea.
Sunt multe lucruri interesante în acest film, dar cred că farmecul său provine în special din sinceritatea și lipsa de emfază cu care este descrisă legătură dintre cele două tinere – descoperirea celeilalte, dar în primul rând descoperirea de sine a fiecăreia, ezitările și bucuria de a se găsi în cealaltă. Frumos și convingător. Imaginea este superbă, aproape fiecare cadru este elaborat minuțios din punct de vedere coloristic și compozițional. Sursa de inspirație este arta perioadei în care se petrece acțiunea, arta avangardei acelei perioade aș zice, căci este folosită paleta artiștilor care aveau să domine arta franceză până pe la mijlocul secolului 19 – Gericault, Millet, Corot. Filmul nu are bandă muzicală, dar muzica însăși joacă un rol important, care merită să fie descoperit la vizionare. Mesajul politic este clar și asertiv, si nu putem să nu simpatizăm cu acele femei, obligate fiecare în parte să se confrunte singură cu destinul ei, cu un secol înainte ca drepturile femeilor să devină un subiect de actualitate în Europa. ‘Portrait de la jeune fille en feu’ este un film despre artă, despre dragoste, despre locul femeilor în lume. Un film care merită să fie văzut.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
