Les adieux à la reine (2012)
Regia: Benoît Jacquot
Distribuția: Léa Seydoux, Diane Kruger, Virginie Ledoyen
‘Farewell, My Queen’ (titlul original în franceză este ‘Les adieux à la reine’), realizat în 2012 de Benoît Jacquot, este povestea sfârșitului unei lumi văzut dintr-o perspectivă personală. Este și o frumoasă și discretă poveste de dragoste. Amestecul este șarmant și elegant, tragic și decadent. La 100 de minute de proiecție, filmul poate fi considerat scurt în zilele noastre. Este într-adevăr un film condensat, dar plin de substanță și de frumusețe.
Lumea care se sfârșește sub ochii noștri este regalitatea absolută franceză, acțiunea filmului petrecându-se la Versailles, la 14 iulie 1789 și în cele trei zile care au urmat. Perspectiva este cea a uneia dintre doamnele de companie, de rang social mai jos, din anturajul reginei Marie Antoinette, care îndeplinea funcția de cititoare cu voce tare a cărților din biblioteca reginei și în secret broda modelele ei preferate. Povestea de dragoste este un triunghi amoros neobișnuit, desigur pentru acea epoca, compus doar din femei. Regina este îndrăgostită de ducesa de Polignac, o damă din înalta societate. Sidonie, mai tânăra eroina, o aduleaza pe regină. Regalism înfocat, sau și aici există o doză de atracție dincolo de normele și diferențele sociale? Ceea ce se întâmplă în film la nivelul relațiilor personale poate fi citit ca o absolută devoțiune a tinerei servitoare față de regina părăsită aproape de toți și presimtind apropierea eșafodului sau ca un sacrificiu din dragoste. Spectatorii sunt lăsați sa decidă.
O parte din magnetismul filmului se datorează excepționalei performanțe actoricești a lui Lea Seydoux în rolul tinerei și devotatei slujitoare. Diane Kruger joacă rolul lui Marie Antoinette și putem numai regreta că rolul ei nu este mai dezvoltat. ‘Farewell, My Queen’ face parte dintre acele puține filme la care regret că sunt prea scurte. Cred că 10 sau 20 de minute suplimentare incluzând mai multe detalii despre psihologia reginei, singurătatea și detașarea ei de lume și refugiul în relația interzisă cu ducesa, ar fi adăugat mult filmului. ‘Farewell, My Queen’ a fost comparată cu ‘Marie Antoinette’ a lui Sofia Coppola, un film mai îndrăzneț din punct de vedere cinematografic, dar mai convențional ca poveste și perspectivă istorică.
Mie filmul lui Benoît Jacquot mi-a plăcut mai mult. Este o sinteză cinematografică a ceea ce francezii numesc ‘fin de reigne’ – apusul regatului. Sub ochii noștri Versailles-ului trece în trei zile de la luxul escapist al vieții la curte la panică față de vânturile istoriei, și apoi la abandonarea perechii regale de majoritatea curtenilor și servitorilor. Totul este tradus în imagini cinematografice memorabile. Coridoarele părăsite ale Versailles-ului mă vor urmări multa vreme. Mai menționez încă o o creație actoricească remarcabilă, cea a lui Michel Robin, în rolul arhivarului palatului, păstrător al memoriei scrise a regatului, dar și simbol al intelectualității Luminilor care a pregătit ideologic Revoluția Franceză. Istoria și iubirea se întâlnesc in acest film și rezultatul este simultan un deliciu cinematografic și o invitație la reflecție.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
