American Ultra (2015)

American Ultra (2015)

Regia: Nima Nourizadeh
Distribuția: Jesse Eisenberg, Kristen Stewart, Connie Britton, Topher Grace, John Leguizamo, Bill Pullman

Cand in mintile unui cuplu regizor/scenarist se amesteca actiunea, comedia si drama, poate rezulta o productie cinematografica agreabila, interesanta si stimulatoare. Cand, insa, proportiile ingredientelor sunt gresite, cand ridicolul si violenta nu au noima, atunci ia nastere „American Ultra”.

Regizorul Nima Nourizadeh si scenaristul Max Landis au incercat sa se inscrie cu acest film in trendul verii – filme de actiune si spionaj abordate cu umor si inteligenta, insa rezultatul propus esueaza prin incoerenta.

Jesse Eisenberg este Mike Howell, un tanar fara capatai, fire delicata ascunsa sub o claie de par blond sarmos, ce traieste in Virginia. Viata lui se imparte intre serviciul la magazinul din localitate, prietenia cu Phoebe (Kristen Stewart) si momentele in care se drogheaza. Fara planuri si fara perspective, cele mai mari provocari pt Mike este sa gaseasca momentul potrivit pentru a o cere pe Phoebe de nevasta si depasirea fobiei profunde, aparent inexplicabile, ce-l impiedica treaca granita localitatii in care traieste. A, si a se tine la distanta de politistul local care-l urmareste pentru posesie si consum de droguri.

Stilul narativ linistit cu care debuteaza pelicula se schimba brusc. Dupa ce este vizitat in timpul orelor de serviciu de o femeie ciudată (Connie Britton), care-i borboroseste replici fara inteles, Mike observa doi barbati ciudati care incearca sa-i umble la masina. Comportamentul agresiv amenintator al celor doi declanseaza insa latura razboinica a lui Mike, care ii omoara in doi timp si trei miscari, pe unul cu o lingura si pe cel de-al doilea cu recipientul cu supa. Descumpanit de ferocitatea propriei reactii, chiar si cu mintea tulburata de droguri, Mike ii cere ajutorul lui Phoebe si impreuna ajung in sectia de politie.

Nima Nourizadeh incearca sa indulceasca previzibilitatea si absurdul povestii cu tuse groase de asa-zis umor, aspectul general mergand pana spre actiune de benzi desenate transpuse in realitate, insa cele cateva rasete firave ratacite in sala sunt mai degraba semn al esecului decat al reusitei.

Mike a facut intr-adevar parte dintr-un experiment guvernamental ce transforma infractorii in arme umane perfecte, iar dupa ce proiectul s-a dovedit a fi o greseala totul a fost eliminat mai putin eroul nostru. Lui i s-a sters memoria si i s-a permis sa traiasca in perimetrul desemnat. Cand insa se primeste ordinul ca orice urma a proiectului „Wise Men” sa dispara, sefa experimentului, Victoria Lasseter (Connie Britton), ii vine in ajutor si il „activeaza”, caci pana la urma nu era decat singurul specimen reusit dintr-un proiect de 400 milioane de dolari. Responsabil cu lichidarea nu poate fi decat Adrian Yates (Topher Grace), seful noului proiectului rival „Tough Guys”.

Desfasurarea actiunii cuprinde mult asteptatele confruntari intre Mike si killerii rivali, rasturnari de situatii si dezvaluiri despre partenera sa de viata, vagi aduceri aminte, intalniri succesive cu „rai” ce nu vor sa moara la prima lovitura, ba chiar si dezvaluirea enigmaticului Krueger (Bill Pullman) a carui aparitie clarifica situatia si potoleste spiritele mult prea incinse.

Personajele sunt schematice si interpretarea nu lasa loc de prea multa imaginatie si inventivitate. Raii sunt Crane (Monique Ganderton) sau Laugher (Walton Goggins) – care slobozeste un raset strident inaintea oricarei confruntari, aspect pe care ar trebui sa-l gsim amuzant, sau altii imbracati in negru, transportati in containere ca orice alta marfa si trimisi sa ucida sfarsind, cum altfel, ca material pe care Mike isi desfasoara talentele amortite.

N-am inteles superficialitatea si artificialitatea cu care John Laguizamo da viata traficantului de droguri care-l alimenteaza pe Mike, personajul sau parand desprins din benzile desenate si avand consistenta specifica acestora.

Connie Britton, desi rolul sau nu se remarca prin intindere, reuseste o interpretare sincera, combinand plauzibil si credibil partea autoritara si partea materna ceruta de personaj. Tony Hale e doar o parodie a unui om incercat si tulburat de presiunea pozitiei sale, la fel cum Topher Grace, desi incearca sa fie si serios si amuzant, severitatea si autoritatea sfarsesc prin a fi mai degraba hilare.

As vrea sa spun ca Jesse Eisenberg face un rol mare, insa nu prea am gasit motive. Interpertarea sa mi s-a parut plata si la fel de credibila ca personajul sau. Kristen Stewart este mai animata ca de obicei si cu mai multa verva insufletind cumva si partenerul de actiune.

Nu stiu ce si-au dorit sa realizeze cei care au lucrat la ” American Ultra”. Ce le-au reusit insa este doar o succesiune de secvente, unele amuzante, unele de actiune, unele complet inoportune. Lipsa omogenitatii genereaza pierderi… de interes si mai ales de timp.

Nota: 4/10

[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=bLGFwkRx2HA’]