Aladdin (2019) – un film de adormit copiii

Aladdin (2019)
Regia: Guy Ritchie
Scenariul: John August, Guy Ritchie
Distribuţia: Will Smith, Mena Massoud, Naomi Scott

Cu un regizor precum Guy Ritchie și un scenarist care are în palmares Corpse Bride și Big Fish, remake-ul unui desen Disney clasic poate ridica așteptările spectatorilor la cote greu de atins chiar și de un covor zburător. Totuși, atunci când încerci să rămâi fidel poveștii originale, apar limite, iar creativitatea se manifestă mai mult în alegerea actorilor, ritmul (nu conținutul) acțiunii, decoruri și coloană sonoră.

Scenografia impresionează: casele și străzile din Agrabah abundă în detalii, culorile fascinează, străzile freamătă de personaje costumate fantezist. La autenticitatea lui Aladdin 2019 contribuie în bună măsura și un casting inspirat. Cele trei personaje din lumina reflectoarelor (duhul din lampa, Jasmine și Aladdin) cântă, dansează și își interpretează rolurile într-o maniera convingătoare. Uneori, spectacolul depășește însă scenariul, ceea ce poate dezamăgi fanii care apreciază mai mult o poveste bine articulată și mai puțin artificiile sau sclipiciul.

Printre rimele cântecelor, dansul supușilor din suita printului Ali și acțiunea binecunoscută, apar momente (din ce în ce mai des întâlnite în producțiile Disney) de tezism. Cei mici probabil că nu le vor observa, însă lipsa de subtilitate cu care scenaristul își formulează punctul de vedere, seamănă (din păcate) cu o propaganda golită de conținut. Dacă feminismul producătorilor este atât de viu încât să ofere o altă nuanță poveștii (îndepărtând-se în final de autenticitatea vremurilor și locurilor), același feminism ar trebui să îi împiedice să ofere un spectacol de câteva minute în care zeci de dansatoare poartă haine de cabaret.

Din stilul caracteristic lui Guy Ritchie se simt doar câteva influențe, în special în scenele de urmărire. Will Smith fură lumina reflectoarelor (uneori mai inspirat – în momentele sale umane, alteori cu glume nu tocmai originale). Probabil că inventivitatea lui John August se reflectă cel mai bine în rama cu care încadrează povestea originala. Însă cel mai fericit aspect al acestui musical 3D, este să vezi pe scaunul din fața ta, un copil care dansează de la prima notă, până la finalul genericului.

Nota: 7/10