360 (2011)
Regia: Fernando Meirelles
Scenariul: Peter Morgan
Distributia: Anthony Hopkins, Jude Law, Rachel Weisz, Ben Foster, Lucia Siposová, Gabriela Marcinkova, Johannes Krisch, Vladimir Vdovichenkov, Maria Flor, Mark Ivanir
“Când ajungi la o răspantie, mergi înainte!” Cam acesta este motto-ul filmului. Un film rotund precum un măr, dulce-acrişor precum viaţa, un curcubeu de existenţe şi experienţe umane desfăşurat asupra mapamondului într-o geometrie construită precis între 0 si 3600.
Un cerc circumscris cu inteligenţă şi sensibilitate problemelor contemporane ale oamenilor (dar dintotdeauna valabile), probleme de suflet, de sexualitate, de comportament, de alegeri in viaţă.
Un film care captivează prin fluiditatea acţiunii bine construită şi condusă, prin intoarceri, suprapuneri şi coincidenţe logice, prin realismul problemelor propuse, prin eleganţa dramatica a explorarilor psihologice dimpreună cu revelarea consecinţelor fiecarei acţiuni a fiecarui personaj.
Oarecum şi în destul de mare măsura am simţit ca mă aflu precum “o muscă pe perete”, martoră a unei sedinţe de psihoterapie de grup. Un număr de personaje, adunate într-un cerc (3600) imaginar, străbătand in mod real şapte mari oraşe/puncte cardinale: Vienna, Bratislava, Paris, Berlin, Londra, Denver si Phoenix se află in calatoria limpezirii şi regăsirii de sine. Fiecare dintre aceste personaje işi poartă intrebările, neinţelegerile, căutarile, apăsările, nemulţumirile, greselile, deziluziile, visele şi speranţele, însă soarele apare pe strada fiecaruia şi impăcarea cu sine se conturează numai prin comunicare şi interacţionare.
Explorând viaţa prin sex (diferite faţete – de la prostiţutie la tentaţie, ba chiar şi la agresiune), personajele ajung sa inţeleagă valoarea iubirii, a familiei şi a libertaţii constiinţei. Dramele contemporane ale unei vieţi agitate desfaşurate în călătorii de afaceri, ale unei vieţi strămutate pe coordonate geografice şi comportamentale depărtate de origini, ale unei vieţii trăite in lumea interlopă … vieţi in care … culmea … din nou … doar TELEFONUL este acela care înlesneşte comunicarea între oameni, tocmai aceste drame intersectează traiectoria personajelor şi le conduce către răspântia unde vor trebui sa-şi aleagă drumul pe care işi vor continua existenţa cu ei inşişi şi impăcaţi cu ei şi cu ceilalţi.
Un astfel de scenariu oferă partituri de mare fineţe psihologică unui numar de actori, unii dintre ei cunoscute figuri ale ecranului internaţional. Si vorbesc aici de Anthony Hopkins, Jude Law, Rachel Weisz, Ben Foster, Mark Ivanir, Maria Flor. Insă alături de aceştia evoluează şi nume mai puţin cunoscute în afara cinematografiei ţărilor de origine, dar care strălucesc egal cu stelele din primul eşalon.
Prin urmare, avem norocul, ca cinefili, sa urmărim un film regizat cu mare inteligenţă şi inţelegere psihologică de Fernando Meirelles – regizorul lui Blindless, The Constant Gardner si City of God, pe scenariul dramatic/romantic/psihologic/social al lui Peter Morgan, impresionant prin amprentele sale de mare valoare in filme precum Frost/Nixon, The Last King of Scotland, The Queen, Hereafter, The Other Boleyn Girl şi cu o distribuţie de zile mari. Cinematografia lui Adriano Goldman, cu vreo 21 de filme la activ, ne transmite, dincolo de imaginile fulgurante ale traseelor geografice prin care evolueaza personajele, figurile lor pe care provenienţa, caracterele, dramele, sentimentele şi trăirile de moment sunt decupate in prim plan, cu răbdare, sensibilitate şi dragoste pentru OAMENI.
Acest film este despre OAMENI! De aceea, niciunul dintre personaje nu are un rol principal (oricat de mare si de cunoscut este actorul care il interpretează), fiecare reprezintă o piesa a acestui puzzle memorabil! Caci pentru mine, în ciuda cotatiilor filmului, a cronicilor, recenziilor, parerilor, etc, este autentic şi memorabil.
Si vi-l recomand din tot sufletul! “Cand ajungi la o răspantie, mergi inainte!” Un îndemn demn de luat in seamă!
Nota: 8.5/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=yCCSBaNNHW4′]
1 comment