3096 Tage (2013) – 3096 zile
Regia: Sherry Hormann
Distribuția: Antonia Campbell-Hughes, Thure Lindhardt, Amelia Pidgeon
Scriam în această toamnă despre cartea „3096 de zile. Povestea tinerei răpite la 10 ani, ținută captivă vreme de 8 ani” de Natascha Kampusch, tradusă la Editura Humanitas, și mi s-a întipărit în minte resemnarea cu care autoarea își spunea povestirea, încercând să nu dramatizeze prea mult, ci lăsând lucrurile să șocheze de la sine. Ca autobiografie, volumul mi-a lăsat o amprentă emoțională adâncă, poate pentru că rezonez cu astfel de experiențe. Cert este că nu m-am oprit doar la carte, ci am decis să văd și ecranizarea acesteia, intitulată „3096 de zile” (în original, „3096 Tage”), o producție germană, regizată de Sherry Horman în 2013(regizoarea a devenit renumită prin pelicula sa „Desert Flower”).
„3096 de zile” este un film despre violența spiritului și a trupului, primul predominând. Dincolo de scenele de-a dreptul cutremurătoare, pelicula ne demonstrează cum funcționează bullying parental (da, unii părinți pot răni mult mai tare decât străinii), cum poți să transformi un om într-un sclav al propriilor speranțe și mai ales, cum nevoia de dragoste naște monștri. Natascha Kampusch este un copil care visează să fie iubită de părinții care se urăsc reciproc și care, din orgoliu, și-au dezbinat propria familie. Împinsă dintr-o casă în altă, prinsă în menghina frustrărilor mamei sale, fetița de 10 ani încearcă să rămână cu orice preț copil. Până când nu este răpită și transformată într-o prizonieră pentru 8 ani.
Filmul dezvoltă linia de subiect din momentul răpirii și până la fuga sa, dar este important să-l privim cu atenție, deoarece un punct nevralgic este atins de narațiunea sa: victimizarea activă. Da, Natascha este victima perfectă, acel gen de om care pare să fie menit pentru a fi agresat. Maleabilă, visătoare, credulă pe alocuri, aceasta este prinsă strâns în menghina răpitorului și devine aidoma câinelui pavlovian, cel ale cărui impulsuri sunt turmentate de nevoia grijii constante.
„3099 de zile” este un film despre transformări și despre modelarea Sinelui prin prisma răului, iar Natascha este în mijlocul unei schimbări dictate de un creier bolnav. Apropo, în film se observă bine și felul în care agresorul își trăiește viața. Trecutul său defectuos, relația ultra protectivă din partea părinților, toate și-au lăsat amprenta asupra caracterului său, transformându-l dintr-un marginal într-un criminal. Rezumând întreaga peliculă, aș spune că este un film despre victima victimelor, or ambii, agresorul și victima, sunt rezultatele unei atitudini incoerente și agresive din partea celor care ar trebui să-i apere, să-i ajute.
Sinceră să fiu, cred că aș recomanda acest film tuturor tinerilor părinți, care, în încercarea lor de a fi protectivi, pot trece anumite limite și lăsa urme adânci în natura copiilor. Să nu uităm că aceștia sunt aidoma unui lut moale, pe care e ușor să-l modelezi sau să-l distrugi. „3096 de zile” este un film care lasă un gust amar, amintindu-ne că noi, societatea, răspundem de monștrii pe care-i plăsmuim.
Disponibil pe Netflix.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: Netflix.com)
