”Gânduri pentru vremuri grele. Cu 32 de cărţi poștale din colecţia Virgil Ierunca”, de Maria, regina României
Editura Humanitas, București, 2020
Selecția textelor și introducere de Tatiana Niculescu
Traducere de Anca Bărbulescu
Se spune că în vremuri de restriște poți distinge oamenii de valoare. Cumva, în acele perioade când ne sunt puse la grea încercare valorile, se alege grâul de neghină. Într-o Românie bulversată de tăvălugul Primului Război Mondial, asuprită de vecinii de la Est și încercând să facă față presiunilor de Vest, dezbinată și sfâșiată de puterile terțe, un astfel de om al dreptății a fost Regina Maria. Fiind basarabeancă, am un mare regret că figura domniei sale nu este studiază mai mult în școlile noastre și se amintește fugar la cursul de istorie a românilor. Dar, cât trăim, atât învățăm, iată de ce, n-am putut trece pe lângă volumul „Gânduri pentru vremuri grele”, o selecție de idei, de reflecții ale celei care i-a cucerit admirabil și onest pe români, ale Reginei Maria.
Culegerea apărută la editura Humanitas și îngrijită de Tatiana Niculescu include și o dimensiune vizuală, pe care am savurat-o. Este vorba despre o serie de cărți poștale cu figura princiară, bijuterii culese cu mare grijă de Virgil Ierunca și parte din fondul fundației Humanitas Aqua Forte. Divizată organic în șase categorii, cartea include ideile Reginei cu privire la curaj, la speranță, la plânsul de milă proprie, la devotament sau la condiția românilor din acele vremuri.
Ceea ce m-a cucerit, cu desăvârșire, de la primele rânduri este atitudinea fermă, univocă a Reginei, care vorbește tăios despre loialitate, despre credință și despre atitudinea verticală pe care poporul român trebuie să o adopte. Și este de-a dreptul fermecător să observi cum gândurile sale escaladează vertiginos emoții din cel mai divers repertoriu: de la speranță vie în faptul că e loc de mai bine și până la furia nestăvilită față de cei care fariseic își vând țara, asigurându-și confortul.
„Uneori necazurile ne izbesc cu atâta forță, încât rămânem de-a dreptul amorțiți, de parcă nu ne mai poate durea nimic. Și totuși sper, întotdeauna sper în fața nenorocirilor – speranța și încrederea în mine și alții sunt în firea mea”.
Regina nu pregetă să amintească și despre dimensiunea sa umană, în care disperarea își croiește drum și în care este loc de multă durere, epuizare:
„Știu că e monstruos să te gândești la puțină oboseală când ai în față atâta suferință, așa că îmi înăbuș toate senzațiile fizice și merg înainte, tot înainte, și nu refuz pe nimeni dacă mă roagă să vizitez un loc. ajută moralul răniților, doctorilor și infirmierilor, vizitele acestea nu sunt în van, și așa pot asculta necazurile tuturor și pot ajuta acolo unde e nevoie.”
Din fiecare rând poți resimți tenacitatea cu care încearcă să nu lase mâinile în jos și să facă față iureșului de emoții care o copleșesc, or noblesse oblige și nu e loc de compromis. Este de-a dreptul uluitor pentru mine să observ ardoarea cu care luptă pentru o țară în care nu s-a născut, dar pentru care a renăscut. Să naști șase copii, să traversezi toate neliniștile secolului și să rămâi fidelă unei cauze comune, demonstrând iubire nemărginită poporului român – cred că asta este definiția unui conducător. „Curajul crește ca firele de păr albe, pur și simplu fiindcă nu le putem opri.” – iată un rezumat fidel al celei care și-a înmormântat inima în pământ românesc.
Cred că avem în față o carte-document, o carte de leac pentru sufletele puse la grea încercare, dar și un manual pentru posteritate, pe care l-aș face cadou fiecărui cârmuitor de țară, în speranța că l-aș „infesta” cu un curaj demn de această fâșie de pământ și de acest neam.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografie: leviathan.ro)
