„Urs, Leu sau Lup: cronotipul personal şi felul în care somnul îţi influenţează viaţa”, de Olivia Arezzolo
Editura Paralela 45, Piteşti, 2022
Traducere din limba engleză de Ralu Conţiu
În copilărie, credeam că oamenii mari au inventat somnul pentru a stăvili, măcar pentru o vreme, freamătul diverselor jocuri prin parcuri sau grădini, iar mai pe urmă pentru a găsi o scuză cât mai pertinentă în faţa poveştilor care, din cauza unui nevăzut dar existent Moş Ene, riscau să rămână nespuse sau necitite până la momentul încălecării pe o şa. Puţin mai târziu, am aflat că „cel care se trezeşte de dimineaţă ajunge departe”. Şi de aceea, nu de puţine ori, ferestrele ochilor mici şi foarte curioşi se deschideau, fără prea multă negociere, chiar de la prima întâlnire cu albastrul zilei sau cu razele blânde ale soarelui tocmai răsărit. Cu toate acestea, nu pot spune că am înţeles vreodată cu adevărat de ce suntem atât de diferiţi din punct de vedere al programului de odihnă şi somn. Şi nu de puţine ori, m-am întrebat: de ce pentru unii intervalul 14.00-16.00 este magic din punct de vedere al rutinei zilnice, în vreme ce alţii nu reuşesc nici măcar să aţipească jumătate de oră, de ce noaptea unora se prelungeşte până aproape de miezul zilei următoare, în vreme ce prezenţa acestui „sfetnic bun” trezeşte în alţii o dorinţă de a-şi închide veiozele cât mai devreme?
Nu mică mi-a fost, însă, mirarea să descopăr că în lumea cea mare nu am fost singura care s-a luptat cu aceste enigme lipsite, parcă, de răspunsuri menite să mă satisfacă. Este drept, istorisirile despre creierul mic pe care eu îl ajut să se refacă, pentru ca el să mă răsplătească, ajutându-mă să trec cu foarte bine peste obstacolele zilei următoare erau fascinante, dar nu şi suficiente pentru omuleţul care îşi imagina că cei mai mari au răspunsuri la toate întrebările doar pentru că i-au dat clasă la capitolul citit pe ascuns, la lumina lanternei. Şi astfel, acelaşi timp nemilos, care îmi aminteşte, fără încetare, că fiecare zi se numără în funcţie de cele 24 de ore, mi-a îngăduit şi o incursiune printre necunoscutele somnului. Acestea tind să iasă pe deplin în lumină prin intermediul volumului „Urs, Leu sau Lup” care, în spatele acestui titlu cu totul incitant, ascunde o serie de premise şi concluzii tot atât de provocatoare. Certificând fiecare potenţială speculaţie cu titlul de adevăr dovedit ştiinţific, acestea evidenţiază faptul că nu ne definim doar în funcţie de ceea ce mâncăm într-o zi, de apartenenţa la un anume cerc de prieteni sau chiar de cărţile care ne înconojoară, ci şi în funcţie de calitatea petrecerii timpului liber, unde somnul tinde să ocupe una dintre poziţiile privilegiate. Rând pe rând, ele se împletesc şi cu diverse experienţe din viaţa Oliviei Arezzolo care, ca psiholog specializat în domeniul somnului, ne atrage atenţia că fiecare dintre noi se individualizează şi din perspectiva unui cronotip, demn de luat în considerare atunci când pornim în căutarea acelor remedii necesare pentru o viaţă sănătoasă. Modalitatea de a afla cine eşti din acest punct de vedere nu pare a fi una anevoioasă, bazându-se pe un chestionar ale cărui răspunsuri stabilesc dacă eşti Urs, Leu sau Lup, în funcţie de următoarele caracteristici:
Leilor le place să se culce şi să se trezească cel mai devreme. (…) Sunt lideri înnăscuţi, cu o atitudine pozitivă, proactivă şi orientată spre obiective. Urşii tind să se trezească mai târziu decât leii (…), dar sunt renumiţi pentru faptul că sunt echilibraţi, generoşi, modeşti şi de încredere. Lupii au tendinţa de a se culca şi de a se trezi cel mai târziu – ei sunt păsările de noapte din universul cronotipurilor. Pot fi sociabili şi amatori de distracţie, dar sunt, de asemenea, predispuşi spre anxietate şi stres. (pp.11-12).
Odată stabilite aceste coordonate, periplul în lumea somnului continuă cu o serie de observaţii menite să ne demonstreze importanţa unei auto-cunoaşteri cât se poate de lucide. Iar în funcţie de ea ne vom permite să stabilim un program echilibrat de odihnă, ştiind deja că, asemenea oricărei alte construcţii stabile, somnul are la rândul lui o arhitectură extrem de puternică, a cărei calitate determină cu uşurinţă starea noastră implicită de oboseală sau de putere nezdruncinată în a da piept cu lumea. Totodată, ni se atrage atenţia asupra faptului că privarea excesivă de acele tipuri de somn care determină deplina recuperare în plan fizic, mental şi emoţional pot avea în timp efecte negative, dintre care se disting senzaţia constantă de oboseală, pierderile de memorie, tulburările psihice şi alimentare, vulnerabilizarea sistemului imunitar, scăderea randamentului în activităţile intelectuale. La o primă vedere, lucrurile par să fie extrem de simple, ştiind acum că manifestarea fiecărui cronotip este influenţată de diverşi factori genetici şi de mediu. Dar ceea ce va fi, cu siguranţă, mai greu de perceput şi de pus în practică se referă la expunerea noastră în faţa unor sabotori, proveniţi deopotrivă din stilul nostru de viaţă şi din capcanele lumii în care trăim. Aflăm astfel că, deşi un anume cronotip tinde să se regăsească într-un altul, ca urmare a înaintării în vârstă, calitatea somnului este permanent judecată în raport cu rutina zilnică, bazată pe activităţi desfăşurate preponderent sub straja diverselor lumini albastre, pe un stil de alimentaţie dezechilibrat, adesea asociat cu un consum excesiv de medicamente sau substanţe considerate interzise.
Însă, ca orice specialist care se respectă, Olivia Arezzolo ne oferă şi diverse strategii menite să ne ordoneze stilul de viaţă, într-o armonie deplină cu mentalitatea, metabolismul şi cronotipul fiecăruia. Astfel, dincolo de îndemnurile de a ne îngădui un timp destinat unor activităţi reconfortante, adesea petrecute în mijlocul naturii, preferabil sub lumina caldă şi mângăietoare a soarelui, ne sunt propuse şi o serie de terapii complementare. Dintre acestea, cele mai eficiente s-au dovedit a fi aromoterapia, masajul, acupunctura sau muzicoterapia, aceasta făcând apel la diverse sunete, ritmuri sau chiar zgomote, adesea corelate cu valurile oceanului, freamătul frunzelor, bătaia inimii omeneşti. În aceeaşi ambianţă, nu este trecută cu vederea nici dieta echilibrată, bazată deopotrivă pe consumul unor alimente care să asigure necesarul de carbohidraţi, grăsimi, proteine, vitamine şi minerale, importante pentru un somn odihnitor. Şi, nu în ultimul rând, poate deloc întâmplător, alaiul tuturor acestor daruri ale pământului este întregit de tradiţionalele ceaiuri alese cu mare grijă din farmacia bunicii, precum şi de nişte suplimente mai moderne care pot, la rândul lor, să ne stabilizeze calitatea somnului şi să ne asigure succesul în efortul de a ţine sub control expunerea la stres, anxietate sau depresie.
Astfel, deşi fiecare dintre soluţii poate trezi în noi sentimente de neîncredere şi chiar de indignare, nu trebuie să uităm niciodată faptul că, la fel ca într-un alt proces anevoios şi îndelungat de dezvoltare personală, atitudinea noastră în relaţia cu somnul depinde într-o foarte mare măsură de întreg sistemul de comportamente prin care fiecare om îşi demonstrează prezenţa activă în desfăşurarea vieţii. De noi depinde, în consecinţă, dacă alegem să umbrim întreaga corolă de 24 de petale cu diverse raze plăsmuite din grijile apăsătoare şi zgomotoase ale unei zile trecute sau dacă, din contră, căutăm să transformăm aventura pe tărâmul somnului într-o poveste cât se poate de adevărată şi de demnă de luat în considerare şi altfel decât pentru a adormi diverşi copii din şi de lângă noi. Fără îndoială, finalul ei poate fi deopotrivă dramatic dar plauzibil, sau neaşteptat şi foarte fericit, menit, ca oricare altul, să ne demonstreze că sănătatea este, într-adevăr, mai bună decât toate, atunci când reușim să învățăm cum să îi folosim resursele pentru a ne conştientiza locul şi rolul în mijlocul lumii în care trăim, străjuiţi de lumina soarelui dătător de speranţă, energie şi fericire.
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Surse imagini: https://www.edituraparalela45.ro/, https://www.dailymail.co.uk/, https://www.amazon.co.uk/)
