”Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek”, de Ismail Kadare
Editura Univers, București, 2015
Traducere din limba albaneză de Marius Dobrescu
”Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek” pare a fi o carte nu tocmai pe specificul lui Ismail Kadare. Chiar dacă suntem tot în perioada comunistă, chiar dacă mașinațiunile statului sunt la fel de puternice, iar grija pentru soarta și gândurile Conducătorului absolut este primordială, Kadare devine mai uman, în sensul că a avut intuiția să amestece în poveste și ceva dragoste, și ceva sex, iar personajele sale sunt mult mai apropiate cititorului obișnuit, viața lor are caracteristica vieții propriu-zise ale oamenilor simpli.
Lul Mazrek locuiește într-o zonă de provincie, iar ambițiile sale – de a ajunge un mare actor – sunt departe de realizări, fiind respins la examenul de la Actorie din Tirana, iar acasă nu poate juca decât în piese temporare, în fața unui public foarte mic. El pendulează mai mereu, și la începutul cărții, dar și mai târziu, între ambiția de a fi actor, niciodată fructificată în totalitate, și o viață boemă, care nu are, la rândul său, niciun viitor. Atunci când vine adresa de la comenduire de a merge în armată, o privește ca o speranță spre ceva mai bun, ca o schimbare, ca un nou început, chiar dacă avea deja o prietenă, dar dragostea nu venise încă în viața lui:
”Întorcându-se acasă, se simțea gol de tot. Dragostea e, într-adevăr, o chestie de tot rahatul. Nu e ca treaba cu motocicleta, unde, dacă ai învățat să conduci, mai departe e simplu, greșești, plătești cu capul. Aici e greu de spus ce să faci. O mașinărie mai încurcată nici nu-ți poți imagina. Toate mecanismele funcționează pe dos. Uite, biata roșcată era moartă după el. Și chestia aia o avea într-adevăr de aur. Și ce-i cu asta? Nu trezea în el nicio emoție.” (pag. 16)
În paralel, o cunoaștem pe Vjollca Morina, o frumoasă domnișoară de doar douăzeci și trei de ani, stagiară la Banca Națională, a cărei singură greșeală a vieții (o anormală formă de satisfacție sexuală) este exploatată de Securitatea albaneză pentru a deveni un fel de prostituată de lux, un agent al acesteia care să spioneze cea mai fragilă verigă a ”prezentului” albanez, capul de pod al litoralului, de unde cei care doresc să fugă din țară pot ajunge în câteva zeci de minute spre frumosul Occident, reprezentat aici de insula Corfu (îmi amintesc cum, anul trecut, aflat în Corfu, primeam oferte de excursii spre Albania, pentru a vizita ruinele de la Butrint, și ele cu un rol important în roman, și cum, ajuns undeva în nordul insulei, mă aflam atât de aproape de Albania, care se vedea în orizont, încât telefonul meu a trecut pe firma de telefonie mobilă din această țară).
Așadar, pe litoralul de la Sarande, suntem în urmărirea a două suflete, cu același interes, în slujba Conducătorului iubit: Lul Mazrek este grănicer și ajunge acolo tocmai când fuga peste graniță atinsese apogeul și toți cei din conducerea statului caută soluții, de la nopți petrecute în veghe până la târârea prin sate și orașe a cadavrelor celor uciși pe când încercau să fugă; entuziast pentru viitorul său ca actor, dornic să întreprindă noi încercări după lăsarea la vatră, nimic nu îl recomandă ca un revoluționar. Numai că, de la primele zile din Sarande, ceva din conștiința sa se schimbă:
”Lui Lul i se făcuse somn. Încă îl mai caută, repetă cuvintele celuilalt. Patrulele, proiectorul, câinele, barca… Așa îl vor căuta și pe el într-o zi…
Gândul acesta îl înmărmuri complet. Era pentru prima oară când accepta deschis ceea ce păstrase ascuns în sinea lui săptămâni la rând.” (pag. 71)
Pe de altă parte, ea, Vjollca, vine la plajă și este găzduită pe cheltuiala statului într-un hotel
de lux, cu unicul scop de a găsi pe cei care doresc să fugă. Are dreptul să cheltuiască oricât, are voie să se culce cu cine vrea, poate să își pună spiritul și trupul la muncă potrivit conștiinței ei, dar nu trebuie să uite pentru cine muncește și să dea raportul zilnic supraveghetorului. Din întâmplare, într-o permisie de-a lui, cei doi se întâlnesc și dragostea la prima vedere apare din neant.
Numai că nu este o simplă poveste de dragoste, nimeni nu poate scăpa ușor de supravegherea celorlalți, de trădările prietenilor și de piesa de teatru care este regizată de comuniști, fără știrea oamenilor simpli și care îl are pe Lul Mazdrek în rolul principal, un rol de mare substanță, dar de care actorul nu are dreptul să profite niciodată. Corfu pare aproape pentru el, dar în același timp este atât de departe. Surpriza este neașteptată, iar Kadare ne desfășoară gradual suspansul, spre un final puternic, incisiv, dur și în ton cu realitățile epocii.
Așadar, în ”Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek”, chiar dacă avem parte de Securitate în forma albaneză a ei, de utilizarea prostituatelor ca spioni de lux, de fugă peste graniță pentru a scăpa de teroarea comunistă, accentul este pus pe personaje și pe simplitatea trăirilor lor. Nu e vorba numai despre dragoste, avem și sex impus de ”standardele” comuniste, de homosexualitate la nivel de conducători ai unităților militare, dar și de vraja insulei Corfu, a Greciei în ansamblu, ale cărei lumini pot trezi dorința oricărui albanez, fie el și comunist înfocat, să defecteze, să plece, pentru a vedea o altă lume, mai frumoasă, mai umană. Un nou Kadare foarte bun.
