„Casa ușilor”, de Tan Twan Eng
Editura Trei, Colecția Fiction Connection, București, 2024
Traducător: Ioana Petridean
Fericirea este o goană, o alergare spre nicăieri, un șir de compromisuri cu propriul tău sine, dar și o călătorie spre colțuri de mult timp uitate. Poate că, în clipele când căutăm această neatinsă stare de beatitudine, ne îndeplinim cu adevărat misiunea pe acest pământ. Unii cu succes, alții ratând la milimetru acest obiectiv. Despre cum e să-ți trăiești molcom existența, știind că fericirea nu îți aparține, este romanul “Casa ușilor” de Tan Twan Eng, o apariție marca Editura Trei, tradusă de Ioana Petridean.
Romanul spune istoria unei femei speciale, Lesley Hamlyn și soțul ei, Robert, avocat și veteran de război, care locuiesc la Casa Cassowary din Penang, în perioada dintre cele două războaie mondiale. Pentru clarificarea contextului, Penang este o regiune din Malaysia, care, în perioada aferentă narațiunii, se bucura de o înaltă apreciere din partea britanicilor. Lesley este o veritabilă amfitrioană, care excelează în petrecerile pe care le dă și care își adoră soțul, chiar dacă o desparte două decenii de diferență în vârstă.
Printre plăcerile lui Robert se numără întâlnirea și găzduirea la conac a celor mai renumiți artiști, scriitori și oameni de artă, dornici de a se refugia într-un spațiu calm și exotic. Unii sunt fugari din calea nefericirii, iar alții – clandestini în relațiile lor amoroase. Un astfel de “clandestin” este nimeni altul decât Somerset Maugham, renumitul romancier britanic. Acesta acceptă invitația lui Robert, vechi amic de arme, și sosește la Penang însoțit de secretarul său, Gerald. Reticenți de la prima întâlnire, Lesley și Somerset încep să lege un soi de amiciție și confidență, extrem de importantă pentru ambii. Pe de o parte, Lesley își rememorează trecutul, pe de altă parte, Maugham găsește istoria care ar putea să-l pună pe linia de plutire, scăpându-l de derapajul unui faliment economic.
Remarc faptul că Tan Twan Eng, romancier malaezyan, construiește o biografie istorică remarcabilă. Îmbinând, de bună seamă, fundalul vremurilor cu o linie fină de iubire, impregnată cu suspans, emoție și pasiune. Suntem astfel martorii tăcuți ai unei pasiuni care distruge, explorând limitele sexualității asumate, descoperind toleranța ca instrument de creație.
“Casa ușilor” este și o mostră perfectă de roman colonialist, cu tente fine similare lui Rushdie sau Shafak. Este o interpretare fină a ideii de vindecare emoțională într-o lume unde emoții nu sunt altceva decât piedici existențiale. Descoperim din cursul istoriei tragedia adulterului, în toate formele sale. Aflăm cum se clădeau căsniciile acelor vremuri și cât de multe secrete existau în spatele ușilor închise. Pe fundal, urmărim și istoria lui Sun Yatsen, un personaj ambiguu care încearcă să aducă istoria și realitățile Chinei sfâșiate de revoluție mai aproape de boemul britanic.
Acest melanj între ficțiune și realitate a dat cărții veridicul necesar, element fără de carte istoria nu ar fi fost atât de cursivă, atât de emoționantă. Sunt ferm convinsă că astfel de cărți ne impun să căutăm resurse importante de empatie, iertare și, de ce nu, curaj.
Pentru mine, romanul “Casa ușilor” a devenit o invitație să-l descopăr pe Maugham și să-l tot citesc pe Tan Twan Eng.
Despre autor: Tan Twan Eng s-a născut în Penang, Malaysia. A studiat dreptul la University of London, lucrând ulterior ca avocat la una dintre cele mai renumite firme de avocatură din Kuala Lumpur. Romanul său de debut, Darul ploii, a fost nominalizat la Man Booker Prize 2007. Grădina cețurilor din amurg a câștigat Man Asian Literary Prize 2012 și Walter Scott Prize for Historical Fiction 2013. Al treilea roman al său, Casa ușilor, a fost inclus pe lista lungă pentru Booker Prize 2023. Tan Twan Eng își împarte timpul între Kuala Lumpur și Cape Town.
