„Miercuri, respirăm”, de Ioana Chicet-Macoveiciuc
Editura Univers, București, 2016
Ce carte caldă! Acesta a fost gândul meu la începutul și la finalul romanului „Miercuri, respirăm” de Ioana Chicet-Macoveiciuc, o apariție editorială marca Univers. Șase femei fac cunoștință în cadrul unui curs de Lamaze (Pentru cine nu știe, un curs Lamaze este o formă de pregătire pentru naștere, destinată să ofere informații și tehnic să încurajeze nașterea naturală și sănătoasă. Metoda Lamaze se concentrează pe învățarea tehnicilor de respirație, relaxare și alte strategii pentru a ajuta la gestionarea durerii în timpul travaliului). Șase femei care sunt atât de diametral diferite, atât de absorbite de propriile lor vieți, încât par de-a dreptul orbite, pierdute în propriile lor simțăminte.
Veronica este o femeie elegantă, genul care parcă e scos din vitrina unui magazin elegant. Miruna este naratoarea și femeia care luptă cu anxietatea provocată de moartea primului ei copil, dar care reușește cumva să unească acest grup de femei profund gravide. Angela este o tipă împământată, genul de femeie care poate intra direct în luptă și care își ocrotește copiii cu orice preț. Carmen e carieristă și fiică de nomenclaturiști, o femeie care știe cât costă fericirea, iar copilul care urmează să apară nu e neapărat scopul ei central în viață. Raluca are mania controlului, iar Gabi e o profesoară cu apetit bun pentru ce e dulce.
La distanță de aproape 4 ani de când am devenit mamă, resimt acest roman ca pe o aducere aminte a veșnicelor grupuri cu mămici super informate. Acele locuri obscure din internet unde se fac schimb cu pozele celor mici, meniuri cu stele Michelin și veșnicile acuzații că „nu ești suficient de mamă, dacă cel mic nu merge la 8 luni”. Știu că duc la extremă acest monolog, dar, fie vorba între noi, femeile chiar poate fi foarte bizare în raport cu alte femei, mai ales când gustă din toate plăcerile maternității.
Cu toate că scoate în față absolut toate clișeele legate de creșterea copiilor, cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc este mai degrabă despre nevoia noastră de a nu ne pierde în clipa când pornim pe această cale deloc ușoară de a ne pune pe picioare odraslele. În plus, pe fundal descoperim dramele celor șase femei care nu mai așteaptă pe nimeni să le scoată de la ananghie, ci dimpotrivă își iau viețile în mâini și se mișcă tot înainte.
Îmi place la cărțile Ioanei că sunt de-o sinceritate debordantă, că n-au nimic din covârșitoarea dramaturgie cu care ne-au învățat alte scriitoare. Sunt scrise din perspectiva femeilor care își clădesc viețile prin prisma provocărilor care le sunt puse înainte de societate. Perfecționism matern, așteptări enorme, depresie – toate aceste teme sunt cumva un fundal în care se mișcă personajele.
„Miercuri, respirăm” e o gură proaspătă de aer, o supapă prin care să ajungem la cea mai simplă concluzie: facem atât cât putem și asta e normal. Dacă ești mămică, soție, fiică, atunci această carte ți se potrivește mănușă. S-ar putea să empatizezi cu unele personaje, s-ar putea să le urăști de-a dreptul pe altele, iar asta e absolut firesc. La final, te vei bucura că le-ai aflat istoria și, cine știe, vei împărți această carte cu oamenii care fac diferența.
Puteți cumpăra cartea: Editura Univers/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursa foto: Printesa Urbană/ Facebook/Ioan Stoica)
