Carti Carti de fictiune

„Uneori răspunsurile nu vin sub formă de cuvinte”: Cei o sută de ani ai lui Lenni si Margot, de Marianne Cronin

Cei o sută de ani ai lui Lenni si Margot, de Marianne Cronin
Editura Litera, Colecția Blue Moon, București, 2021
Traducere din limba engleză și note de Andreea Florescu

Cei o sută de ani ai lui Lenni și Margot” este o carte dureroasă, dar este deopotrivă și o carte-pansament-înălțător prin mesajele poveștilor de viață ale celor două personaje principale.

Este o carte despre viață, lume, prietenie, iubire, credință, regrete, emoții, bunătate, înțelepciune, iertare și moarte și mai ales despre cum le înțelegi pe fiecare în parte și ce mesaj-mărturie lași în urma ta la final.

Lenni și Margot fac parte din familia unor personaje emblematice din literatura universală și mă refer aici doar la Oscar (și a lui Tanti Roz – Eric-Emannuel Schmitt) și la profesorul Morrie (și ale sale cursuri de marți ținute pentru studentul său Mitch Albom), dar și din nou – Eric-Emannuel Schmitt (cu cel mai nou roman al său – ”Jurnalul unei iubiri pierdute”). Va amintesc… Cronin este deja un nume onorat anterior și de scriitorul scoțian A.J.Cronin (Castelul pălărierului, Citadela).

Buchetul de trăiri, stări, sentimente și gânduri ale celor două personaje principale este adunat și oferit cititorilor în romanul acesta de debut de către o tânară scriitoare Marianne Cronin – născută în anul 1990. Despre care aflăm că ”a studiat limba engleză și scrierea creativă la Universitatea Lancaster și are un doctorat în lingvistică aplicată de la Universitatea din Birmingham”. O scriitoare care reușește să impregneze acest buchet atât cu aroma amară a neputinței și tristeții, dar și cu cea a zâmbetului amuzant și plin de speranță în puterea tămăduitoare a prieteniei.

Cele doua personaje – Lenni la cei 17 ani (și atât) ai ei, dimpreună cu Margot, la cei 83 de ani ai ei – însumează 100 de ani, un veac de povești uimitoare, pe care hotărâsc să le împărtășească una-celeilalte, dar să le lase moștenire și celorlalți – ca lecții de viață. O sută de povești-lecții, două vieți cu dureri și bucurii mărturisite prin o sută de desene realizate în terminalul de la Glasgow Princess Royal Hospital, în cadrul programului de terapie prin artă.

Așadar  vom face câte un desen pentru fiecare an de viață. O sută de desene pentru o sută de ani. Și chiar dacă vor sfârși la coșul de gunoi, cel care va face curat și le va pune acolo se va gândi: Ia te uită, ce de desene! Iar noi ne vom fi spus povestea, scoțând la iveală o sută de imagini care să spună: Lenni și Margot au fost aici.”

Terapia prin artă, ca și terapia trivalentă dintre cele două personaje, cărora li se adaugă al treilea personaj – înțeleptul părinte Arthur, capelanul spitalului, reprezintă un îndrumar și o dovadă a capacității omului de a depăși obsesia morții, oferind omenirii poveștile experiențelor celor 100 de ani pe care i-au trăit și împărtășit împreună.

Un ochi plânge și celălalt râde adeseori, în paginile acestui roman, dar psihologia specială a personajelor, prezentată în dinamica vieții fiecăreia, – an de an parcurs prin povești și desene – lasă în urmă atâta tandrețe și bogăție înțeleaptă – încât lacrimile se opresc și zâmbetul înflorește sub pleoapele umede.

Legătura lui Lenni cu părintele Arthur este de o sinceritate copleșitoare și cu o putere profundă de sprijin moral pentru ambele personaje, chiar dacă pentru începutul cunoștinței lor, Lenni gândea că ”să fii un preot fără răspunsuri e ca și cum ai cere  cursuri de înot de la cineva care nu știe să înoate.”

”- De ce sunt pe moarte? (îl întreabă Lenni pe capelan).

Lenny, uneori răspunsurile nu vin sub formă de cuvinte. Pot veni într-o varietate de forme (răspunde capelanul).

Gândește-te așa, de ce te-ai născut?

Pentru că părinții mei au făcut sex.

Nu te-am întrebat cum te-ai născut, ci de ce. De ce exiști? De ce ești în viață? Ce scop are viața ta?

 – Nu știu.

 – Cred că același lucru e valabil și pentru moarte. Nu poți ști de ce mori așa cum nu poți ști nici de ce trăiești. Viața și moartea sunt două mistere complexe, pe care nu le poți cunoaște până când nu le-ai încercat pe ambele.”

”Margot spune noapte bună” este penultimul capitol al acestui roman și cuprinde cuvintele de  adio ale acesteia către Lenni.

Lenni, oriunde ai fi acum, oricât de frumoasă ar fi lumea în care ești, oriunde îți este inima aceea neînfricată, istețimea aprigă și șarmul dezarmant, vreau să știi că te iubesc. În scurtul timp pe care l-am petrecut împreună, te-am iubit ca pe propria fiică. Ai dat peste o femeie bătrână demnă de nesfârșita ta prietenie și, pentru asta, îți voi rămâne de-a pururi îndatorată. Așa că trebuie să-ți mulțumesc. Îți mulțumesc scumpa mea Lenni. Ai transformat moartea în ceva mai distractiv decât ar fi trebuit să fie.

Drepturile de ecranizare al acestui roman de debut al Mariannei Cronin au fost achiziționate de Sony Pictures și filmul va fi produs de Barry Josephson.

Editura Litera are în această perioadă oferte generoase la prețurile cărților din portofoliul său, așa că nu pregetați să achiziționați acest roman impresionant.

Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Cartepedia.ro.

(Sursă fotografii: Litera.ro, HarperCollins)

Articole similare

O iubire scandaloasă la sud de Londra: Singura Poveste, de Julian Barnes

Carmen Florea

„Moartea ne lasă fără răspunsuri potrivite”: Jurnalul unei iubiri pierdute, de Eric-Emmanuel Schmitt

Delia Marc

Cantaretul de tango, de Tomas Eloy Martinez

Mihaela

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult