Unele cărți vin în viața noastră la momentul oportun: „Femeia care și-a pierdut bărbatul”, de Sādegh Hedāyat

„Femeia care și-a pierdut bărbatul”, de Sādegh Hedāyat
Editura Tracus Arte, București, 2019
Traducere din limba persană, prefață, note şi comentarii de Gheorghe Iorga

Se spune că unele cărți vin în viața noastră la momentul oportun și lasă în urmă un gust memorabil. Mai dulce, mai amar, mai special. Dar toate vin cu un scop. Să ne îngrijim de suflet, să ne regăsim speranța sau să ne reamintim că avem mare nevoie de echilibru. Indiferent de scopul lor, cărțile sunt tămăduire, sunt leac pentru minte și suflet.

Pornind de la aceste idei, am decis să descopăr un autor de origine iraniană, complet necunoscut mie, pe numele său Sādegh Hedāyat, prin intermediul volumului de proză scurtă „Femeia care și-a pierdut bărbatul”, tradus la Editura Tracus Arte. Pentru început se cuvine să menționez că Sādegh Hedāyat, ortografiat și Ṣādeq-e Hedāyat sau Sadiq Hidayat, (născut la 17 februarie 1903, Tehran, Iran — mort la 4 aprilie 1951, Paris, Franța) este un autor iranian care a introdus tehnicile moderniste în ficțiunea persană. Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori iranieni ai secolului al XX-lea. Născut într-o familie aristocratică renumită, Hedāyat a fost educat mai întâi la Teheran și apoi a studiat stomatologia și ingineria în Franța și Belgia. După ce a intrat în contact cu principalele figuri intelectuale ale Europei, Hedāyat și-a abandonat studiile în favoarea literaturii.

Volumul „Femeia care și-a pierdut bărbatul” conține unele dintre cele mai renumite istorii scrise de autor de-a lungul vieții sale, printre care se numără „Tronul lui Abu Nasr” și „Oglinda spartă”. Narațiunea lui Hedāyat este fluentă, atemporală, vie (deși debordează de energie a morții, a tristeții, a abandonului). Subiectul central, parcă inspirat din adâncimea romanelor lui Poe, este moartea în toate formele sale dimensionale: de la moarte fizică la moartea rațiunii, de la obsesie mortală la iubire mortală. Personajele sunt desprinse parcă din tablouri sacre, metafizice, ireale: un bărbat îndrăgostit de un manechin, o soție moartă care pare să cânte la o chitară dintr-o lume paralelă, un câine vagabond care își caută stăpânul și iubirea într-un mediu uman ostil. Fiecare istorie este aidoma unei fabule, unei pilde rostite în șoaptă cu respect față de cititorul carr abia așteaptă să afle deznodământul.

Hedāyat are meritul de a fi un scriitor ușor de citit, dar cu o complexă manieră de scriere. Felul în care își încropește subiectele și cum păstrează intactă atmosfera de la început până la sfârșit  –  iată doar două motive simple, de ce ar trebui să vă treceți pe lista de lecturi acest volum. Este un amalgam de civilizație iraniană și europeană, este un mix dintre emanciparea spirituală a bătrânului continent și un Iran în care oamenii încearcă să își depășească condiția metafizică.

Metaforele lui Hedāyat sunt subtile, rafinate, dar exacte, astfel încât cititorul să simtă din plin sensul fiecărei propoziții și să înțeleagă în totalitate, resimțind contextul, istoria din spatele fiecărui personaj. „Femeia care și-a pierdut bărbatul”  este o mostră de narațiune rafinată, scrisă parcă în afara timpului, dar pe care o poate savura chiar și cititorul modern, prins în rutina acestui veac deloc ușor. Este un volum de proză scurtă pe care, sunt sigură, îl veți citi, resimțind fiecare particulă a istoriei, trăind alături de personaje toată greutatea și tot amalgamul de emoții cu care aceștia se însoțesc.

Puteți cumpăra cartea: Editura Tracus Arte/Cartepedia.ro.

(Sursă fotografii: TracusArte.ro, https://bibliotecaarad.ro/sarbatoritul-zilei-2-2-sadegh-hedayat/)