”Cerberus”, de Marius Albert Neguț
Editura Polirom, Colecția Ego. Proză, Iași, 2020
Probabil, acum, când ai deschis această recenzie ești mirat de titlu. Cauți să înțelegi care este paralela dintre renumitul film cu Liam Neeson în rolul central și noul roman semnat de Marius Albert Neguț, cu titlul sugestiv „Cerberus”, apărut în colecția „Ego Proză”, a editurii Polirom. O să-ți ușurez misiunea, analizând istoria acestui roman, care, în linii mari, a fost o experiență destul de interesantă pentru mine.
Bun, dacă rememorezi nițel istoria din „Taken”, cu siguranță îți amintești că este vorba despre salvarea, în repetate rânduri, a unei fete de tatăl acesteia devotat. Similar peliculei de la Hollywood, Marius Albert Neguț își demarează istoria, analizând istoria Marei, o fată amăgită și traficată în Turcia, locație extrem de populară în anii 1990 în rândurile comercianților de carne vie.
„Cerberus” este romanul unei relații aparte între tată și fiică, ambii cumva ratându-și ocazia de a-și spune un sincer „Te iubesc” la momentul oportun. Deși, în unele clipe, narațiunea deviază de la raportul lor, Marius Albert Neguț continuă să le sondeze viața, aducând cititorilor, în prim plan, ideea de greșeală umană, de păcat și de vinovăție. Albert, tatăl care greșește din dragoste, și Mara – fiica obsesiv monitorizată, care visează la o viață autonomă și departe de regulile uscate ale părintelui său – iată un tandem, care mai devreme sau mai târziu, explodează într-o tragică orânduire de evenimente.
Paralela dintre figura mitologică a lui Cerberus și cea paternă a lui Albert nu este una zădarnică, deoarece obsesia cu care acesta încearcă să-și îngrădească odrasla și să o protejeze, este demnă de admirație. Și figurile episodice, precum sunt Ador – un vetust infractor cu aere de mare mafiot, Milano – un mărunt șmecheraș care își croiește viața cu tot felul de matrapazlâcuri, Vera – une femme fatale neîmplinită sau Ajar – kurd sălbăticit de putere și bani, formează toți la un loc un puzzle narativ extrem de interactiv.
În aceeași ordine de idei, romanul lui Marius Albert Neguț este un soi de amestec, destul de reușit, dintre acțiune și meditație, mai ales din momentul când credința lui Albert este pusă la grea încercare. Deși, impregnarea istoriei cu anumite pasaje biblice și de nițică retorică din partea unor personaje ar părea un procedeu literar destul de riscant, autorul a reușit să mențină stilul vivace al istoriei și să nu-și obosească cititorul.
În totalitatea sa, cartea este profund dinamică, pe alocuri covârșitoare în dimensiunea sa emotivă (e destul de dificil să depășești abominabilul din scenele de violență fizică sau sexuală) și eludează cumva canoanele aspre ale literaturii contemporane. De ce? Pentru că abordează un subiect cu care e dificil să nu rezonezi. Fenomenul traficului de persoane a afectat grav întreg spațiul românesc, atât din dreapta, cât și din stânga Prutului, fapt pentru care un cititor va remarca atenția documentării și ilustrarea destul de elocventă a mediului în care înflorea această molimă. Evident, nu pot să nu menționez că în unele momente nu mi-a ajuns mai multă explorare a subiectului, niște idei mai profunde pe care să le extrag, dar, într-un final, scopul romanului nu a fost neapărat de a educa, ci de a transmite un amalgam de emoții cu care poți sau nu să rezonezi.
Romanul „Cerberus” nu este despre oameni ideali, nu este despre vieți trăite conform regulilor – e mai degrabă despre o a doua șansă, pe care o merităm aproape toți și despre faptul că nimeni, niciodată, nu-și poate aroga funcția de judecător, or ne reamintim de regula biblică: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu observi bârna din ochiul tău?!”.
1 comment
Mă bucur că v-a plăcut și vă mulțumesc pentru recomandare!