„Despre băutură”, de Charles Bukowski
Editura Polirom, Iași, 2021
Antologie de Abel Debritto
Traduceri din limba engleză de Sorin Gherguț, Domnica Drumea, Gabriella Eftimie, Cristina Ilie, Cristian Neagoe, Dan Sociu și Florin Șlapac
Ediție în limba română și note de Sorin Gherguț
„Asta-i problema cu băutul, m-am gândit în vreme ce-mi turnam în pahar. Dacă se întâmplă ceva rău, bei ca să uiți; dacă se întâmplă ceva bun, bei ca să sărbătorești; dacă nu se întâmplă nimic, bei ca să se întâmple ceva.” (pag. 149)
Charles Bukowski are o adevărată „integrală” pe blogul nostru, pentru că am scris despre aproape toate cărțile care i-au apărut în traducere românească, ba am făcut chiar și o anchetă literară excelentă cu mai mulți scriitori, bloggeri și librari, care ne-au povestit cum l-au descoperit și cât de actual îl găsesc. Așa că m-am bucurat că Editura Polirom a scos o nouă carte marca Bukowski, de data aceasta o antologie a lui Abel Debritto, care cuprinde trei sute de pagini de texte cu și despre băutură.
„desigur
băutul te
poate
ucide
o poate face
și-un duș rece
sau un tabloul de
Gauguin
sau un câine bătrân
într-o zi
caniculară.” (pag. 64-65)
După cum știu cititorii săi, băutura este unul dintre principalele subiecte ale lui Charles Bukowski, alături de femei și de scris, scriitori și condiția acestora. Sigur, el merge prin aceste subiecte, utilizându-le (după unii) excesiv, pentru a discuta teme mult mai importante, precum condiția muncitorilor și a suburbiilor, America timpului său, care se întinde pe mai multe decenii, ba chiar și războaiele (al doilea război mondial și cel din Vietnam) sau imigranții. Bukowski nu este așa de simplist cum îl consideră unii, ci este un rebel, un exaltat, un personaj atipic, căruia i se rupe de ceea ce spun alții și care spune cu voce tare care sunt problemele societății, fără să-i pese de politețe și diplomație.
La fel glăsuiește, la nivel micro, și despre băutură, care este, desigur, nocivă (o știe și el, că doar nu o dată a fost internat în spital, iar unul dintre momente a fost groaznic, fiind aproape de moarte!), dar care poate trezi poetul din tine sau te poate face mai curajos, mai îndrăzneț, mai dornic de a trece la fapte sau chiar mai bun orator. Sigur, îți trebuie un organism puternic și rezistent, iar Bukowski a fost un astfel de om, murind târziu, la 73 de ani, aparent din cauza altor probleme de sănătate, ceea ce este de mirare după o viață petrecută prin baruri și pe la magazinele de spirtoase.
„Există un foarte mare sentiment de vinovăție legat de băutură. Nu împărtășesc această vinovăție. Dacă vreau să-mi distrug neuronii și ficatul și diverse alte părți ale corpului, e treaba mea. Băutura m-a adus în situații în care n-aș fi ajuns niciodată: paturi, închisori, bătăi și lungi nopți nebune. În toți anii în care am fost muncitor de rând și haimana, băutura a fost lucrul care m-a făcut să mă simt mai bine. M-a scos din capcana mizeriei stătute. Nu degeaba grecii numeau vinul „sângele zeilor”. Opera mi-am scris-o (o scriu) sută la sută când sunt beat și-n timp ce beau. Asta destinde atmosfera, face cuvântul mai aventuros. Nu cred că băutura îi distruge pe scriitori. Cred că-s distruși de automulțumire, de blestematul de ego.” (pag. 197)
Așadar, despre băut, băutură și bețivi numai de bine, în această antologie tipic bukowskiană, care vă poate face o imagine asupra omului și scriitorului Charles Bukowski, fiind compusă atât din fragmente din romanele sale cunoscute, din poezii, dar și din mici texte inedite, pentru prima oară publicate, din scrisorile trimise de el, din interviurile date la diferite televiziuni și din manuscrise scoase la iveală de soția sa. Dacă romanele sale le citisem, am găsit aici și poezia sa, foarte incisivă și care demonstrează simțul său bun de observație și de critică socială, și interviurile sale, coerente, concrete și sincere, în care cuvintele se înlănțuie firesc, fără să-i pese de efectul pe care acestea l-ar putea avea.
„femeia e durabilă
trăiește cu șapte ani și jumătate
mai mult decât masculul
și bea mai puțină bere
pentru că știe ce-i dăunător
pentru siluetă.
în timp ce noi înnebunim
ele-s pe undeva
dansează și râd
cu ciobani libidinoși.” (pag. 129-130)
„Când ești beat, devii un pic melodramtic, un pic siropos. E o senzație plăcută. Asculți muzică simfonică, fumezi o țigară de foi. Duci berea la gură și ești pe cale să tastezi alea cinci sau șase sau cincisprezece sau treizeci de versură mărețe. Începi să bei și scrii poeme toată noaptea. Dimineața le găsești pe podea. Elimini toate versurile proaste și ai poeme. Cam șaizeci la sută din versuri sunt proaste, dar versurile care rămân, când le pui la un loc, par să formeze un poem.” (pag. 119-120)
Așadar, cum e „băutura” lui Bukowski? Continuă, creativă, fără număr. Bukowski este, se poate spune așa, un băutor profesionist și are ce ne învăța, iar pentru cei care nu-l iubesc deja, această antologie face dreptate și e un must-read. Pentru fani, se știe: toate cărțile sale sunt must-read. Mă duc să desfac o bere.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Polirom.ro, Offthetracks.co.nz)
