„Vorbește-mi despre tata”, de Kyung-Sook Shin
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2023
Traducere: Diana Yüksel
”Mi-am dat seama că o parte din viață e o sumă de neînțelegeri și denaturări.”
Kyung-Sook Shin este poate cel mai bine cunoscută în Occident pentru bestsellerul său internațional, „Te rog, ai grijă de mama”, care a câștigat premiul Man Asian din 2012, ceea ce a făcut ca Shin să fie prima femeie care a primit această distincție, și a fost publicat ulterior în 29 de țări. Deși între timp a mai scris alte trei romane, Vorbește-mi despre tata pare a fi cel mai apropiat corespondent tematic al acestuia în explorarea vinovăției, a regretului, a paternității și a pietății filiale într-o cultură sud-coreeană în schimbare. În ambele romane, Shin explorează dinamica familială și complexitatea relațiilor, în special între părinți și copii, de data aceasta concentrându-se pe dinamica tată-copil.
Prin intermediul poveștilor emoționante și al caracterizarilor prin oglinzi diferite, Shin oferă cititorilor o panoramă a legăturilor familiale și a influenței valorilor culturale universale, dar și specific coreene. Naratoarea, o scriitoare pe nume Honnie, se întoarce acasă pentru a avea grijă de tatăl ei în vârstă, în timp ce mama ei urmează un tratament medical în Seul. Marcată de pierderea tragică a fiicei sale mici, a căzut în depresie, nu a mai putut scrie și aproape a refuzat orice alte legături. Tatăl ei a suferit enorm din cauza acestei îndepărtări, pe care nu a putut să o micșoreze deloc de-a lungul timpului.
”L-am întrebat o dată de ce nu citea încetul cu încetul, cum putea dumnealui. Și mi-a spus că, pe măsură ce citea ceea ce ai scris simțea că se îndepărtează tot mai mult de dumneata, așa că a decis să nu mai citească nimic. Spunea că ai scris minciuni. Era convins că dumneata nu știi să minți, dar când ți-a citit cărțile, a descoperit o mulțime de minciuni. I-am explicat că acelea nu erau minciuni, ci imaginație. Am greșit?”
Trăind din nou cu tatăl ei, denumit pe parcursul romanului generic tată, încearcă să recupereze ce a ratat în timpul absenței sale, fie din cauza propriei neatenții, fie din cauza încercărilor familiei de a ascunde detalii îngrijorătoare despre declinul acestuia, care includ scăpări de memorie, insomnie și rătăciri nocturne. Aceste simptome o afectează și pe Honnie și, uneori devine neclar care personaj are nevoie de cea mai mare grijă. Susținând cumva una dintre afirmațiile tatălui: a trăi nu înseamnă întotdeauna să mergi înainte, prezentul nu este atât de mult în centrul acestui roman, cât trecutul apropiat și îndepărtat.
Romanul Vorbește-mi despre tata explorează multe teme legate de pietatea filială (hyo în coreeană), pierdere și reconciliere, toate prin prisma întoarcerii lui Honnie. De-a lungul romanului, ea se luptă cu declinul sănătății tatălui ei, care este atât fizic, cât și psihologic. Acesta reprezintă nu doar o figură parentală, ci și un simbol al trecerii timpului și al memoriei. Shin Kyung-Sook împletește în subtil straturile relației tată-fiică, dezvăluind momente de tandrețe, neînțelegere și distanță emoțională. Întoarcerea lui Honnie devine o călătorie de redescoperire, în care ea se confruntă cu propriile emoții nerezolvate și cu realitățile îmbătrânirii tatălui.
”Uneori, realitatea e atît de neverosimilă, încât e greu de crezut și nici măcar timpul nu o poate face mai convingătoare. Mereu rămâne o urmă de îndoială, care face să te întrebi dacă până la urmă a fost adevărat. Te întrebi cum e posibil așa ceva când adevărul arată a întâmplare sau fabulație, schiță în așa fel încât să se potrivească în anumite tipare, iar lucrurile imaginate să apară aievea.”
Romanul urmează o structură distinctă, cu prima și a doua parte oferind perspective și tehnici narative diferite. În prima parte povestea se desfășoară în principal prin intermediul prozei narative tradiționale, Honnie fiind povestitoarea. Cititorii au astfel acces la scena luptelor sale interne, a călătoriei emoționale și a interacțiunilor cu familia și această primă parte aprofundează complexitatea relațiilor familiale, durerea, dar și așteptările culturale față de copii în societatea coreeană. Dinamica tradițională părinte-copil începe să se inverseze, și Honnie învață, odată cu această revenire, să renunțe la resentimentele din trecut și să se bucure de momentele de conexiune și înțelegere.
Cea de-a doua parte a romanului are o structură divergentă și e formată din scrisori schimbate între membrii familiei lui Honnie. Acest format epistolar oferă o perspectivă diferită asupra gândurilor, emoțiilor și trăilor personajelor și creionează un portret mult mai intim al relațiilor și experiențelor lor. Cititorii dobândesc o înțelegere mai profundă a dinamicii din cadrul familiei, dar și asupra provocărilor și divergențelor. Scriitoarea încearcă să pună în evidență importanța comunicării și a conexiunii în gestionarea legăturilor de familie. În ciuda faptului că locuiesc din nou sub același acoperiș, există un sentiment palpabil de deconectare între ei, exacerbat de incapacitatea de a comunica în mod deschis despre durerea și dilemele interioare pe care le împărtășesc.
Honnie este personaj complex și multidimensional, o femeie care se luptă cu o profundă tulburare emoțională, ceea ce are un impact semnificativ asupra vieții și relațiilor sale. Mi-a plăcut mai mult prima parte, a doua este de departe mult mai interesantă, dar sunt foarte multe oglinzi și începi să te pierzi printre ele, și extrem de multe detalii din cotidian, care distrag atenția de la miza poveștii. Arcul personajului principal este marcat de schimbare, reziliență și o dorință profundă de conectare și înțelegere în mijlocul provocărilor inevitabile ale vieții. Și la finalul romanului dovedește că a găsit, dincolo de durere, și bucurie. Despre ce fel de bucurie este vorba vă las să descoperiți singuri.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: ctvnews.ca, humanitas.ro)
