„Străinul”, de Harlan Coben
Editura Paladin, București, 2022
Traducere din limba engleză de Roxana Brînceanu
Relațiile interumane se fundamentează, în mod clar, pe încredere. Una dintre regulile centrale, pe care le învățăm încă din pântecul mamei, e că părinții / soții ne sunt cei mai apropiați și de încredere oameni. Să fie oare așa? Putem să ne încredem orbește în ei? Harlan Coben pune la bătaie acest concept, destrămând pe bucăți tot ce știm despre relațiile interumane.
Catalogat drept roman horror, „Străinul”, tradus la Editura Paladin, este mai degrabă un thriller bine construit, cu câteva planuri temporale și cu un fir narativ comun. În viața lui Adam Price apare un străin. Acesta vine să-i divulge un secret care poate să-i ruineze căsnicia. Toată viața și toate speranțele lui Adam sunt ruinate. Ce va face pentru a descoperi adevărul?
Harlan Coben este un narator foarte bine centrat pe substratul psihologic al personajelor sale, or reușește să creioneze stări și emoții veritabile, iar asta nu e puțin, în contextul unei tendințe literare tot mai aplecate spre senzaționalism. După cum puteți înțelege chiar din titlu, figura „Străinului” este mai degrabă o analogie a felului în care se poate transforma un om de încredere într-o persona non grata, de îndată ce secretele sale devin vizibile și palpabile. Adam este prins între a menține linia de plutire a relației sale, a conserva raporturile sănătoase dintre el, soție și cei doi fii, dar, mai ales, de a înțelege că în spatele acelor minciuni poate exista un scop.
În acest punct al cronicii mele, vreau să mă opresc asupra părților bune din roman:
- alerta – poate că nu te ține de la prima pagină, dar sigur o să-ți dea câteva momente de intensitate maximă și s-ar putea să te oprești asupra unor detalii care vor face narațiunea mult mai asimilabilă.
- personajele – indubitabil, Coben e talentat la a creiona personaje autentice, desprinse din rutina noastră, personaje care pot întruchipa vecini, profesori sau colegi de breaslă, oameni cu păcate și cu virtuți.
- fluiditatea narațiunii – unul dintre indicatorii de performanță a unei cărți e natura sa ușor de parcurs, de traversat, fără poticneli și fără discrepanțe. La Coben nu prea poți bate pasul pe loc. Paginile se lasă întoarse cu ușurință, iar istoria de-a dreptul „curge”.
Totuși, unele puncte slabe sunt prezente și n-aș fi sinceră dacă nu le-aș menționa:
- sfârșitul mi s-a părut neverosimil și desprins parcă dintr-un film de acțiune tare tras de păr.
- unele istorii ale personajelor lăsate parcă în aer. Am înțeles ideea de a ne aduce mai multe interacțiuni cu „Străinul”, dar mi-aș fi dorit o continuare firească a lucrurilor.
În linii mari, acest roman este suficient de bun cât să vă petreceți un weekend cu el și cât să vă simțiți parte dintr-o istorie conectată la fundamentul valoric al relațiilor centrate pe încredere (sau nu).
P. S. Pentru a savura mai mult din stilistica lui Coben, puteți urmări și serialele bazate pe romanele sale, disponibile pe Netflix. Ultimul pe care l-am văzut a fost „Fool Me Once” și merită din plin atenția voastră.
Puteți cumpăra cartea: Editura Paladin/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografie autor: Harlan Coben © Claudio Marinesco)
