„Micul mincinos”, de Mitch Albom
Editura Bookzone, București, 2025
Traducător: Maria Dosei
De când a început războiul din Ucraina și de când trăiesc în mijlocul unei anxietăți recurente, am renunțat să citesc cărți complicate, cărți care dor. Pun asta pe seama faptului că sunt obosită de acel tsunami informațional care ne-a copleșit pe toți și pe faptul că îmi pierd tot mai mult credința în virtutea umană, un concept care devine tot mai desuet și tot mai inutil. Veți spune, poate, că povestea e veche de când lumea și că răul a existat mereu. O să vă dau dreptate, doar că acum răul pare să nu se mai ascundă în spatele unor convingeri ideologice, ci devine doar un atribut al realității noastre.
Răul și minciuna par să fie două elemente sine qua non în romanul „Micul mincinos” de Mitch Albom (volum tradus la Bookzone), o carte cu care am repornit în căutarea unor răspunsuri la întrebările complexe ale existenței noastre. Cine e rău și cine e bun? Cine deține adevărul și cine nu? Poate lupta pentru supraviețuire să compenseze niște dileme morale ample?
Nico Krispis este un băiețel care spune doar adevărul și care nu pare a fi capabil de șotii. Este evreu prin origine, dar părul său blond și inocența îl salvează de pericolul în care se află atunci când în 1943, în Salonic, vin trupele naziste. Viața familiei Krispis o ia încet pe calea exilului și a durerii pe care o resimt milioanele de evrei trecuți prin Holocaust. Această ură rasială îl va împinge pe Nico direct în mâinile dușmanilor și îl va face să spună o minciună ce îi va pecetlui viața.
„Micul mincinos” este cea de-a doua carte a lui Mitch Albom pe care o citesc (l-am cunoscut cândva prin romanul „Măsura timpului”, tradus la Rao, pe care l-am citit cu deosebit interes) și care m-a convins că putem spune istorii complicate pe înțelesul tinerilor, căci, între noi fie vorba, acesta roman se încadrează mai degrabă în young adult decât în ficțiunea pentru adulți. Construcția narativă simplă, în fraze fără prea mari complicații și artificii, fac lectura ușor de parcurs din perspectivă tehnică, fără însă ai știrbi din complexitate. Mi s-a părut chiar că această simplitate face din volum o carte chiar bună, de la care putem începe o discuție amplă despre destinul evreilor asupriți din alte țări europene decât Polonia.
Ce mi-a plăcut, în mod special, au fost vocile personajelor și natura lor duală, echivocă, în care s-a împletit binele cu răul, răbdarea cu furia, resemnarea cu lupta. Poate că m-aș fi lipsit de liniile amoroase apărute fulminant și epuizate prea rapid, dar înțeleg că intenția autorului a fost să ne mai ofere un plus de emoție într-un subiect care s-a tot discutat și analizat în cultura mondială.
Sunt ferm convinsă că această carte este potrivită pentru cititorii tineri care abia intră în pâinea acestui subiect, tineri care vor să înțeleagă istoria dintr-o perspectivă episodică. Este un roman sincer, emoționant și care reușește să ne amintească despre cât de valoros este adevărul pentru supraviețuirea noastră morală, un lucru deloc de ignorat în aceste vremuri periculoase.
