”Carantina”, de Peter May
Editura Corint, Colecția Corint Fiction, București, 2020
Traducere din limba engleză de Roxana Olteanu
”Erau momente când aproape că părea că milioanele de oameni care trăiseră odată în acest mare oraș pur și simplu își făcuseră bagajele și plecaseră. În orele cele mai întunecate ale zilei, când nu erau nicio mașină pe stradă, nicio lumină la ferestrele șirurilor de case tăcute pe lângă care treceai, orașul părea abandonat. Pierdut.” (pag. 284)
E timpul cărților despre pandemie, chiar dacă această nu dă semne că s-ar termina prea curând, chiar dacă valurile ei vin și pleacă și nu se mai sfârșesc. Cărțile despre pandemie sau pandemii se pot împărți deja pe mai multe categorii: cărțile de ficțiune pură, care înfățișează epidemiile sau pandemiile ca făcând parte dintr-un scenariu apocaliptic, iar autorii își imaginează, anterior lui 2020, cum s-ar desfășura ostilitățile în cazul apariției unei grozăvii de acest gen în viitor; cărțile de ficțiune istorică, unde pandemiile trecutului sunt puse în context istoric și prezentate cu cât mai multe amănunte, multe din ele documentate; cărțile-eseu, în care unul sau mai mulți autori își împărtășesc impresiile despre coronavirus și felul în care l-au trăit; cărțile de ficțiune post-coronavirus, care au început și vor continua să apară.
”Carantina” lui Peter May aparține, în mare parte, primei categorii, o carte de ficțiune scrisă inițial în 2005, dar păstrată la sertar și scoasă la timp pentru a face un boom de vânzări în perioada pandemiei. Sigur, la mijloc sunt și rațiuni comerciale, dar există și o poveste interesantă (sper că și reală) în spate: autorul a dorit să publice cartea încă de atunci, dar editurile i-au respins manuscrisul pe motiv că scenariul imaginat este neverosimil.
Iată că ne aflăm în 2020, cartea a fost publicată în Anglia, acum în traducere românească, iar Peter May are meritul că a prezis felul în care poate arăta o pandemie de gripă și felul în care lumea, așa cum o știm, ar fi distrusă de efectele acesteia. Un scoțian care a avut succes în Anglia și care trăiește în Franța își imaginează o epidemiei de gripă aviară care aduce moartea în capitala Angliei și în care scenariile pentru viitor plin de speranță ori nu există, ori sunt extrem de îngrijorătoare.
”Se spunea că douăzeci și cinci la sută din populație va face gripă. Șaptezeci și cinci, optzeci și cinci la sută dintre acești oameni vor muri. El fusese expus direct la virus, iar prognosticul nu era prea bun.” (pag. 122)
Londra este izolată și nu poți ieși la adăpostul nopții decât cu permise speciale. Armata este pe străzi, iar interdicțiile de circulație sunt la ordinea zilei. Sunt atât de multe asemănări cu situațiile de carantină și de urgență din prezent, încât nu poți să nu te întrebi de unde s-a inspirat Peter May. Oare din perioada gripei spaniole? Oare din predicțiile specialiștilor? Oare a modificat pe ici, pe acolo, substanța cărții după primăvara acestui an? Pare că totul este rodul imaginației sale foarte productive, pentru a ilustra felul în care lumea a devenit o adunătură de oameni mascați, modalitatea în care unii voiau să se distreze în ciuda interdicțiilor, distrugerea aproape totală a serviciilor publice, teama față de virus și supra-puterea pe care au primit-o companiile medicale și farmaceutice.
”Caracteristicile virusului gripal le știa toată lumea în perioada asta. Iată de ce guvernul introdusese măsuri de urgență pentru a opri tipărirea și distribuirea ziarelor. Hârtia era purtătorul perfect. Ziarul manipulat de o persoană infectată ar fi transmis virusul la cititor. Odată ce virusul ajungea pe piele, putea pătrunde în organism prin mâncare sau chiar ducând mâna la ochi. Știrile se transmiteau doar la radio, la televizor și prin internet.” (pag. 47)
Pe acest scenariu pe care acum îl conștientizăm cu toții, se desfășoară thriller-ul lui Peter May: un sac de oase descoperit în fundațiile unui viitor spital (era să zic, Covid) pare a stârni îngrijorare în privința anchetei, mai ales că, în noile circumstanțe, poliția nu poate investiga decât cu greutate infracțiunile. Doar că există, care în orice carte a genului, un ”super-erou”, de fapt un polițist integru și muncitor, care chiar își dorește să rezolve acest mister. Jack MacNeil este în ultima sa zi la muncă, așa că se pornește un carusel al întâmplărilor, care să îl ducă mai aproape de rezolvarea crimei (căci, da, se ajunge destul de repede la această concluzie, că acel cadavru a apărut ca urmare a unei crime, chiar și în condițiile în care trupurile erau desfigurate de pandemie) în doar 24 de ore.
Sigur, este o lume schimbată și poate de aceea, în perioade de răstriște, criminalii umblă liberi și fac tot felul de ilegalități. Dar aici timpurile sunt aproape de finalul lumii, pentru că rata infectărilor tot crește și oamenii din jurul lui Jack se prăbușesc, inclusiv oamenii care îi sunt cei mai dragi. Nimeni nu pare a avea antidotul și mor atât oameni simpli, cât și cei din guvern. În orice epidemie, în orice pandemie, mai ales când vorbim de trecutul apropiat sau de prezent, profită însă cineva: cei din Big Pharma, cei din industria medicamentelor, care creează sau promovează medicamente minune la prețuri imposibile sau știu antidotul, dar nu îl aduc în față pentru că nu produce… profit. Pe aceștia pune accentul, binemeritat, și Peter May.
În concluzie, ”Carantina” nu este mai mult decât ceea ce își propune: un thriller decent, antrenant, cu suficient suspans și schimbări de paradigmă. Va fi distrusă lumea de pandemie? Slabe șanse, pentru că suntem suficient de dezvoltați (științific și medical) pentru a găsi ac de cojocul oricărei epidemii. Deocamdată însă putem spune, în glumă, doar atât: Peter May a exagerat cu imaginația sa, dar doar puțin și doar deocamdată.
Puteți cumpăra cartea: Editura Corint/Cărturești.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: EdituraCorint.ro, Dailymail.co.uk)
