Carti Carti de istorie

Rusia pe înțelesul tuturor: „O scurtă istorie a Rusiei”, de Mark Galeotti

„O scurtă istorie a Rusiei. De la cneazul Rurik la Vladimir Putin”, de Mark Galeotti
Editura Humanitas, Colecția Istorie, București, 2021
Traducere din engleză și note de Lia Decei

„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.” (proverb sovietic)

V-am povestit tot în acest an despre o altă carte semnată de expertul în istoria modernă și în Rusia, Mark Galeotti, după ce am citit volumul ”Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”, o descriere pertinentă și personală a personalității și condițiilor în care Putin a ajuns „țarul” modern, contemporan nouă, al Rusiei. În 2021, autorul britanic a recidivat cu un nou volum, la fel de pertinent și închegat, în care ne oferă o privire pe scurt asupra istoriei Rusiei. Iar pentru cei care nu au timpul necesar (și poate nici o minte formată de istoric), aceste cărți de aproximativ 200 de pagini, de la care pot pleca în înțelegerea unui teritoriu, unei țări sau a unei personalități istorice, reprezintă un punct de plecare perfect.

E foarte complicat să înțelegi însă o țară ca Rusia, un conglomerat de etnii și nații, aflat pe un teritoriu foarte-foarte mare (11 fusuri orare, ne spune autorul), fără granițe naturale. Și nici istoria sa nu este unică, are numeroase locuri înguste și multe dintre acestea au fost mereu cenzurate sau modificate în timpul comunismului, iar după aceea nu totul a ieșit la iveală, pentru că acolo e, și acum, tot o autocrație, există cenzură la nivel înalt, cel puțin din punct de vedere istoric. Și prezentul, și trecutul, probabil și viitorul Rusiei se învârte însă în jurul opoziției cu Occidentul:

„În mod repetat, conducătorii Rusiei au revizuit trecutul, în speranța de a construi viitorul pe care îl doreau, recuperând de fiecare dată miturile și simbolurile culturale ori politice de care aveau nevoie. Țarii și-au însușit simbolurile gloriosului Bizanț, însă, în acest caz, vulturul cu două capete al imperiului privea spre vest, dar și spre sud. De-a lungul secolelor, relațiile complexe ale Rusiei cu Occidentul au devenit tot mai importante. Uneori, asta a însemnat să adopte idei și să adapteze valori care să se potrivească, de la țarul Petru cel Mare, care le-a poruncit rușilor să-și radă bărbile în stil european (ori să plătească o „taxă pe barbă” specială), la sovieticii care au construit o întreagă societate pe noțiunea lor despre o ideologie pe care Karl Marx o imaginase pentru a fi aplicată în Germania și Marea Britanie. Alteori, a însemnat o hotărâre complexată de a respinge influențele occidentale, chiar prin redefinirea trecutului, de exemplu ignorând toate dovezile arheologice că originile acestui pământ sunt legate de venirea invadatorilor vikingi. Însă nu a însemnat niciodată ignorarea Occidentului.” (pag. 12-13)

Mark Galeotti încearcă să descifreze ceva dintre aceste repere ale istoriei Rusiei, realizând o sinteză care trece prin toată istoria acestui popor și teritoriu, pe care acum le privim cu răceală și uneori cu spaimă sau respingere, dar care au rămas la fel de importante precum erau, de exemplu, acum cinci secole. Și, dacă mulți dintre noi ne considerăm, fără motiv, a fi specialiști sau măcar cunoscători ai istoriei Rusiei din ultimii 100 de ani, povestea este mult mai îndelungată, mai complexă și mai greu de cuprins într-o cercetare succintă.

Nu vreau să fac un rezumat sau o prezentare extinsă a volumului, pentru că el este deja o sinteză a istoriei Rusiei, dar aș vrea să punctez doar trei lucruri:

  1. Chiar dacă istoricii comuniști (și nu numai) au încercat să ascundă sau să minimalizeze importanța faptului, cert este că rușii au plecat la drum, în istorie, nu printr-o descendență clară slavă, ci printr-o foarte probabilă descendență vikingă sau daneză. Pe undeva prin 862, Rurik, prințul varegilor (vikingi din Scandinavia), a debarcat în zona de acum a Rusiei, a întemeiat dinastia Rurikizilor, care a condus Rusia până în secolul al XVII-lea.
  2. Foarte interesantă a fost competiția de după anul 1000 între cele trei orașe importante ale Rusiei, care au alternat în a fi capitale și centre de putere. Este vorba despre Novgorod, Kiev și Moscova. Cea din urmă a câștigat temporar tocmai prin faptul că a fost un oraș mai tolerant față de alte religii, fapt ce a însemnat și o alianță eficientă cu Marele Han al Hoardei de Aur, care conducea zona în anii 1200, mai cu seamă că Novgorodul își pierde treptat din importanță, iar Kievul era orientat spre Constantinopol decât spre Sarai.
  3. „Este întotdeauna greu să uiți că ai avut un părinte penibil – spune orice adolescent. Pentru Rusia însă, este incomod să admită, dar imposibil să ignore că atât de multe lucruri care o definesc azi, de la instituțiile statului la expansiunea ei în sud și est, pot fi găsite în domnia lui Ivan IV, cunoscut la Ivan cel Teribil. Adevărul este că o traducere mai bună a cuvântului rus Groznîi este Ivan cel Groaznic ori chiar Ivan cel Grozav, însă acesta din urmă sună mai degrabă a surfer californian. După orice standard, era o persoană extraordinară, care a pus fundațiile statului rus modern, a creat un stat în interiorul statului, a dezlănțuit teroarea împotriva propriului popor și chiar i-a propus reginei Angliei Elisabeta I căsătoria (a fost o ofertă pe care ea a putut s-o refuze).” (pag. 59)

Și multe alte lucruri interesante și/sau inedite despre opricina și opriciniki, despre înălțimea neobișnuită a lui Petru cel Mare (peste 2 metri înălțime), entuziasmul și curiozitatea sa (primul țar care a călătorit în Europa), despre chestiunea Crimeii și a Ucrainei, despre personalitatea extraordinară a Ecaterinei cea Mare, despre dorința permanentă, dar mai ales a sovieticilor, ca rușii să depășească Occidentul (lucru nereușit și lucru care a oprit deseori progresul acestora). Concluzia:

„Există loc pentru Rusia, dacă rușii vor avea sentimentul că vor să ajungă la o înțelegere cu ei înșiși. Putin și adepții lui ar putea încerca să se convingă pe ei – și poporul lor – de altceva, dar noțiunea că ei nu devin mai europeni este ultimul mit dintre toate.” (pag. 183)

Așadar, „O scurtă istorie a Rusiei”, volumul lui Mark Galeotti, este o carte din care toți cititorii, specialiști sau nu, pot înțelege mai bine acest enorm teritoriu numit Rusia și de unde pot pleca spre o cunoaștere mai detaliată a istoriei, politicii și societății rusești.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Cartepedia.ro.

(Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, 45north.ro)

Articole similare

The Hurt Locker (2008): un film, doua pareri

Dan Romascanu

În parte tragedie, în parte comedie neagră: „Călătoria lui Walter Benjamin”, de Jay Parini

Carmen Florea

Duşmanul de clasă. Represiuni politice, violenţă şi rezistenţă în R(A)SS Moldovenească, 1924-1956, de Igor Caşu (I)

Codrut

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult