„Să fii bărbat”, de Nicole Krauss
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2022
Traducere: Mihaela Dumitrescu
Nicole Krauss experimentează în acest volum micile bucurii sau tristeți care ne animă viața, mai degrabă decât exploziile care pot schimba întregul curs al evenimentelor. Fiecare poveste indică un stil diferit de a istorisi întâmplările la care ia parte personajul, toate prezentate fluid, fără a avea pretenția că propune vreo rezolvare, ba dimpotrivă mai toate textele au final deschis, lăsat dinadins de rezolvat pentru cititor, care este trimis astfel pe un teritoriu surprinzător.
Personajele sunt observate cu realism în diferite ipostaze: a fi fiica, mama sau iubita cuiva, iar conflictul dintre generații, presărat cu momente de indignare veritabilă, e prezent în multe dintre texte, uneori luând o întorsătură ciudată și referindu-se chiar protagonista poveștii, văzută la vârste diferite. Pentru că nu se conformează prozei convenționale, nici ca formă, nici ca dezvoltare a textului și intrigii, volumul este deopotrivă intim și cuprinzător, iar asta se simte și dacă ne raportăm la spații. Personajele sale, deși trăiesc în SUA, sunt cu inima în Israel, vieților lor rămânând conectate la țara natală în permanență (sunt tot felul de referințe în text la termeni din ebraică, la diferite ritualuri și tradiții, mare parte dintre nume sunt specific evreiești) .
Tensiunea vine de cele mai multe ori din legăturile personale, din descrierile lui Krauss despre nuanțele sexului, ale intimității sau dependenței, fără analize psihologice profunde. Krauss alege momente stranii pentru a lansa în joc personajele, momente în care sunt deschise la posibilități, și, în consecință, rezoluțiile propuse ar putea părea simpliste. Între tandrețe și violență este de multe ori o graniță fină, pe care Nicole Krauss o punctează subtil în câteva proze. Linii firave leagă personajele care provin din mediii diverse și care nu beneficiază de portrete clar conturate. Istoria pândește mereu pe la colțuri, fie că vorbim despre cea personală, fie că vorbim despre cea care ne privește pe toți. Femeile celor zece povestiri se luptă cu bagajul unor moșteniri nedorite, de cele mai multe ori, iar senzația că nu scapă de acest precedent devine aproape o obsesie. Fericirea e puțină și se consumă în doze mici.
”Nu există femeie, oricât de dorită, căreia să nu îi fie teamă că va fi abandonată.” (pg. 240)
Interesantă este explorarea nefamiliarului în care se trezec uneori personajele, fie că provin din SUA, Elveția, Japonia, Germania sau Israel, fie în urma unei trădări, fie în urma unui deces, a unui divorț, ceea ce produce un sentiment de teamă și neapartenență. Poate cel mai elocvent text în acest sens este ”Viitoare situații de urgență”. Cât de mult ne cunoaștem cu adevărat pe noi înșine și pe ceilalți? Sunt doar două dintre întrebările care persistă și traversează prozele din acest volum cu un titlu înșelător.
”Din plimbările mele de una singură prin Geneva, înțelegeam deja că puterea de atracție asupra bărbaților, atunci când vine, e însoțită de o înspăimântătoare vulnerabilitate. Totuși, voiam să cred că poți înclina balanța puterii în favoarea ta prin tărie de caracter, sau prin neînfricare, sau prin ceva ce nu puteam exprima în cuvinte.” (pg. 21)
M-au surprins plăcut referințele cinematografice, fie că vorbim de Pasolini, fie de Kiarostami, ritmurile ciudate și diferite ale intimității, o paletă largă pe care Krauss o explorează foarte abil în acest proze, unghiurile din care sunt privite relațiile, explorarea posibilităților, jocul puterii și al fricii, singurătatea, refuzul de a te lăsa pradă vulnerabilităților cu care te-ai născut sau faptul că îngrijorarea este văzută ca măsură a iubirii. Un volum despre diferențe, o serie de povești despre viața de zi cu zi, tulburate de apariția unui nepoftit.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: humanitas.ro, newyorker.com)
