„Superman vs. Salinger”, de Andrei Mocuţa
Editura Paralela 45, Colecția Avanpost. Proză, Pitești, 2018
Andrei Mocuța reconfigurează, în volumul său de proză scurtă, mituri ale supereroilor din benzi desenate, dar face și asocieri inedite între caracterul personajelor inventate și numele acestora. Volumul său nu urmărește viața unui singur supererou, ci a 88 de protagoniști pe care îi plăsmuiește cu multă iscusință, creând parcă un Pantheon mitologic al culturii pop. Aceștia au puteri care adesea nu sunt supranaturale, iar dificultățile cu care se înfruntă le conferă imaginii lor o tușă caricaturală. Totodată, deoarece supereroii nu sunt lipsiți de defecte, universul conturat de Andrei Mocuța pare desprins din realitatea cotidiană, ai cărei martori suntem atât noi, cât și naratorul.
„Superputerea lui este că citește în medie 150 de cărți pe an și are o experiență de lectură atât de dezvoltată, încât poate să extragă cel mai reprezentativ citat al fiecărei cărți în parte. Dacă ai citit recent o carte care ți-a plăcut mult și o ai proaspătă în minte, fă încercarea de a căuta citatul ales de el din acea carte și vei constata că îi surprinde esența.” (pag. 30, Quatation Boy)
Cartea lui Andrei Mocuţa are ca motto un citat care aparţine lui Quentin Tarantino, susţinând că personajul „Clark Kent e critica pe care Superman o aduce omenirii”. Consider că antiteza din titlul volumului pune față în față doi critici ai societății, Salinger fiind și el un scriitor care optează pentru satira socială, personajele sale fiind conturate în contexte ale societății degradate moral.
Universul în care trăiesc supereroii nu este neapărat unul bazat pe conflicte între inamici de o viață sau bătălii fără întrerupere, poveștile lor se intersectează mai mult într-o manieră ludică, ironică, accentuând comicul existenței lor marcate de puterea reprezentativă, care uneori pare a fi mai mult o povară pe umerii supereroului. Avem în volum personaje precum Pizza Boy, Samurai Jack, Taxi Girl, Weekend Man, Aha Man, Quiz Man și mulți alții.
Multitudinea lor marchează dorința autorului de a le încadra într-o anumită tipologie, de a le plia conform caracterului oamenilor, ca într-un joc de măști. În fond, poveștile lui Mocuța amintesc de un bal mascat sau un bâlci al deșertăciunilor, în care supereroii sunt marionete umanizate, întruchiparea noastră, o alegorie a umanității care este plafonată și condusă de farmecul aparențelor.
„- Pe ringul de wrestling, toată viața am fost Groparul și adversarii nu știau încotro să fugă când auzeau de mine. Am fost cel mai de temut oponent, și, totuși, în ciuda acestui lucru, toată lumea evită slujba de gropar. Din punctul meu de vedere, e cel mai amuzant job care poate exista. La agenția mea de pompe funebre, toți morții vor fi îngropați cu șireturile de la pantofi înnodate între ele. De ce să anticipăm o eventuală invazie de zombie cu teamă cînd o putem întâmpina cu hohote de râs?” (pag. 39, Undertaker)
Autorul satirizează aspecte din viața cotidiană a supereroilor, el este un comentator care, prin jocul de cuvinte și ironia sa, atinge problematica banalității limbajului, a clișeelor și automatismelor oamenilor. Absurditatea acțiunilor surprinde actualitatea, acestea reliefează o realitate cu care ne confruntăm cu toții, marcată de mediocritate, clișee, automatisme de care suntem mai mult sau mai puțin conștienți.
„Majoritatea supereroilor au apărut dintr-o revoltă împotriva criminalității și împotriva unui sistem justițiar incompetent. O foarte mică parte din ei, însă, sunt preocupați de un alt tip de nelegiuire, una mai subtilă și care, aparent, nu are un impact atât de important asupra bunăstării cetățenilor. Sau cel puțin nu unul imediat.
Cu toții suntem deranjați de clișee, de barbarisme și de greșelile repetate de exprimare, însă puțini consideră că ele ar putea deveni o amenințare.” (pag. 47)
Deși la un prim nivel de receptare, poveștile lui Andrei Mocuța par a trata subiecte comice, dincolo de această tonalitate ludică, acesta conturează și teme care surprind relația de prietenie sau iubire, impactul progresului tehnologic asupra conștiinței umane, ierarhia socială.
„Știți povestea lui Crimson Bolt, supereroul cu cele mai bune intenții, dar fără aptitudini de erou? Singurele două lucruri de care este mulțumit în viața lui dezamăgitoare sunt frumoasa lui soție și faptul că a ajutat un polițist să prindă un hoț de buzunare.” (pag. 69)
Inedită este și asocierea numelor eroilor cu superputerile lor, cât și simbolul reprezentativ al fiecăruia din titlu. Construcțiile simple, povestirile scurte facilitează lectura și punctează spontaneitatea și nonconformismul vocii autorului. Totodată, multitudinea referințelor muzicale, literare, cinematografice și media ilustrează capacitatea ludică a autorului de a configura realitatea, jocul livresc, cartea sa fiind un mozaic de personaje inventate și reinventate.
„Oxy Moron nu știe sigur dacă trebuie să îmbrace mantia de supererou sau cea de antierou, fiindcă este produsul a doi termeni incongruenți și aparent incompatibili. Dacă procedeul stilistic atât de des întâlnit în poezie, dar și în domenii nonliterare, ar avea un echivalent în carne și oase, atunci el este acela.” (pag. 197)
În Superman vs. Salinger. 88 de povești cu (super)eroi, Andrei Mocuța oglindește realitatea în aspectele sale esențiale, viețile supereroilor intersectându-se, trăind povești de iubire, ilustrând experiența prieteniei și eșecului, toate redate cu mult umor și ironie.
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Sursă fotografii: Edituraparalela45.ro, Goodreads.com)
