„Telegraph Avenue”, de Michael Chabon
Editura Art, Colecția: Musai, București, 2022
Traducere: Andra Matzal, Cosmin Postolache
Romanul lui Michael Chabon explorează viețile a două familii californiene pe care le leagă o prietenie stranie și propune o incursiune printr-o lume a muzicii, care populează multe dintre paginile cărții. Pe de o parte este o poveste despre prietenie și maturizare, dar multe pagini sunt dedicate problemelor legate de rasă, astfel încât romanul devine un soi de mini enciclopedie (sub)culturală. Există și multe referințe cinematografice, filmele blaxploitation ale anilor ’70. În ceea ce privește poveștile familiilor, capitolele sunt condimentate cu istorii despre șantaj, infidelitate, dragoste, toate prezentate într-o manieră ce aduce aminte de volumele lui Jack Kerouac, William S. Burroughs sau Thomas Pynchon. Și, dacă ar fi să mă refer la texte mai noi, Colson Whitehead, desigur.
Punctul cheie al romanului, dincolo de poveștile celor două familii, este muzica: jazz, soul și funk și modul în care se insinuează în viețile celor care fac parte din această industrie. Recunosc, pentru mine a fost principalul motiv pentru care am ales volumul, și, la final, rămâne într-adevăr cel mai bun element al ei. Consumatori și colecționari se hrănesc din muzica pe vinyl. Problema vine din faptul că este insuficient inserată în dinamina romanului și nu reușește să îl țină la același nivel de-a lungul celor aproape șapte sute de pagini.
„Piesa continuă, i se adaugă texturi, straturi. Gesturi sentimentale de pian, o intervenție de corzi sintetice ARP. Șerpuielile și mârâitul unui Hammond B-3, cuplat la un mix Leslie șuierător, o chitară staccato care marca mereu timpul al doilea, laolaltă cu niște linii spacefunk la Minimoog, sintetizator cre prelua apoi melodia și basul, spărgând bula atemporală și readucând tihnă piesa înapoi acasă, în mijlocul anilor ‘70.” (pg. 337)
Romanul pendulează între poveștile albilor și negrilor, heterosexuali și homosexuali, bogați și săraci, Old School și New Age. La începutul romanului, Nat, proprietarul evreu al unui magazin numit Brokeland, se luptă cu municipalitatea pentru păstrarea locului, căci există planuri pentru construirea unui mall Dogpile care ar anihila afacerea sa. Colegul de serviciu al lui Nat Jaffe, Archy Stallings, care conduce casa de discuri Brokeland Records, un bărbat de culoare, are probleme cu asumarea responsabilității în viață și familie, ceea ce duce la complicații, mai ales că are un copil pe drum și contul bancar gol. Între timp, soțiile lui Nat și Archy, Aviva și Gwen, moașe, își văd brusc amenințată existența, atunci fiul adolescent al lui Archy, de existența căruia nu a știut nimeni, nimic, multă vreme, apare și devine subiectul al iubirii neîmpărtășite a fiului gay al lui Nat.
”Paternitatea impunea o obligație care presupunea mai mult decât banii tăi, corpul tău sau timpul tău, o prezență care nu e nici de natură fizică, nici măsurabilă cu ajutorul ceasului: o prezență deschisă, eternă, invizibilă, asemenea devotamentului gravitației față de stele.” (pg. 22)
Scriitorul încearcă să insufle tensiune în desfășurarea evenimentelor, însă nu consider că reușește. Există probleme de paternitate, infidelitate, pacturi secrete, dar totul ajunge să fie rezolvat fără mari complicații, ceea ce reduce interesul cititorului. Deși una dintre mize este evident eșecul patern, alta problematica genului, Michael Chabon pune totuși în centru biserica vinulului sperând ca aceasta să dea savoare întregului text. Ceea ce nu funcționează decât parțial. Dacă ar fi să îl comparăm cu un gel muzical, ar fi mai mult smooth jazz, decât deep funk.
Printre artele menționate în volum, există și artele marțiale, în special kung fu, iar autorul face mai multe trimiteri către ele, combinându-le și cu filmul. Personajele meditează deseori la peliculele regizate de Quentin Tarantino, în special la Kill Bill, în care Uma Thurman poartă un trening galben asemănător ținutei lui Bruce Lee din Enter the Dragon.
Proza este la destul de dinamică și energizantă, dar echilibrul întregului volum este fragil. Tonul general anecdotic reduce frumusețea unui personaj care joacă un rol minor, dar esențial, de exemplu al comerciantului de suveniruri numit domnul Nostalgie. Perspectiva naivă din multe capitole intră în contradicție cu temele complexe, iar optimismul se dovedește mai degrabă ingrat, decât veridic dacă punem în balanță ceea ce știm despre oamenii din viața reală, iar satira socială eșuează.
Puteți cumpăra cartea: Editura Art/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: editura-art.ro, npr.org)
