Am citit si eu de curand ”Muste pe parbrizul vietii”. Pana sa scriu propria mea recenzie, am citit-o cu placere pe cea a lui Razvan van Firescu, care scrie printre altele: ”Radu Paraschivescu este un adevărat vânător de perle. La ce a scos la suprafață în această carte mă mir că a supraviețuit. E al naibii de periculos să te avânți atât de adânc în prostia umană și să scapi nevătămat. Din fericire, Radu Paraschivescu are o mustață, o privire, o inteligență și un umor care funcționează ca un câmp protector perfect pentru acest neliniștitor, periculos și deprimant job. Chapeau monsieur! Concluzie: am râs cu lacrimi la această carte. Recomand citirea acestei cărți precum și vărsarea în țărână a unui pahar de tărie în memoria neuronilor morți și a sinapselor distruse din capetele celor citați în această carte.”
Diana are aproximativ aceleasi impresii precum cele ale mele despre ”O vara fara barbati”, de Siri Hustvedt, carte despre care am scris si eu acum un an: ”Povestea este asadar una destul de banala (dupa cum recunoaste si eroina) dar Siri Hustvedt are un punct de vedere diferit care o face totusi un pic altfel si, desi am avut tentativa sa o abandonez la inceput, am terminat-o de curiozitate. M-am tot gandit la cartea aceasta si la cat de diferita a fost fata de asteptarile pe care le aveam. Am gasit in ea aceeasi complexitate din What I loved dar intr-un mod cu totul diferit si mai haotic. Probabil ca starea emotionala a Miei este cea care dirijeaza povestea si o face sa para atat de alandala. Intr-un fel Mia seamana bine cu unele dintre personajele din What I loved – isteria, nebunia la femei sunt teme pe care autoarea le-a abordat si acolo. Chiar si tema mortii este abordata lejer aici, Hustvedt scriind fara eforturi prea mari despre batranele de la centrul unde locuieste mama Miei, ciudateniile lor si uneori mortile lor.”
Ioan Stanomir scrie despre o carte interesanta, cu un autor inedit, M. Agheev-‘”Romanul Cocainei”, pe LaPunkt.ro: ”Numiţi-mă M.Agheev”- la mai mult de şaptezeci de ani de la publicarea, în exil, a “Romanului Cocainei”, identitatea autorului textului rămâne un mister.Asemeni unui joc din prozele lui Borges, realitatea întrece ficţiunea, iar masca-pseudonim asumată la 1934 este enigma care îşi păstrează, intactă, puterea de seducţie. Istoricii literari s-au aventurat în acest labirint, sperând să găsească indiciul de natură să ducă la tainicul personaj care a imaginat această capodoperă. Sugestia că însuşi Vladimir Nabokov ar fi adevăratul Agheev nu este unanim acceptată, dar are farmecul livresc al unui şotron literar de Cortazar.”
Mi-a placut mult ”Cum sa faci primul milion”, de Bogdan Costin. De aceeasi parere este si Dragos de la Chestii Livresti, chiar daca identifica si trei parti contra. Iata una dintre chestiile pro: ”romanul este unul cu mesaj puternic. eu am simpatizat mai mult cu personajul decăzut, cu actorul ratat, bețiv și bolnav incurabil. mi-a fost simpatic pentru că iubește nu banul, nu cariera, nici măcar nu se iubește pe sine însuși. ci iubește lumea, pe care caută s-o pună puțin în ordine, atât cât poate. să aducă ceva bine celor doi-trei oameni care-i sunt aproape. ca actor pe scena nebună a lumii, se va pregăti să joace rolul propriei sale vieţi, înainte de moarte apropiată. ce va reuşi să facă vom afla la finalul cărţii.
pe celălalt personaj, pe cel care povestește, cinicul, deși rămâne un învingător (va câștiga banii) îl voi fi uitat, așa cum se va lăsa și el uitat, cu milionul lui jumate cu tot, în brațele unor femei thailandeze, pe o plajă necunoscută.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Timpul iubirilor perfecte”, de Tiago Rebelo
–Fotoreportaj: Lansare de carte ”Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană”, de Mirel Bănică
–Fotoreportaj: Lansare de carte ”Istoria Poloniei”, de Norman Davies
