Colindul cu text antisemit transmis de TVR3 a produs multe valuri in presa in Romania si peste hotare si in blogosfera. Una dintre reactiile lucide si salutare vine chiar din Cluj: ‘Când „Dor Transilvan” a interpretat la TVR3 o colindă în care se spunea „jidovan afuristit / nu l-ar răbda Domnul sfânt / nici în cer, nici pe pământ… numai la corlan, la fum,/ acolo-i jidovul bun, / să iasă şfară în drum”, ofensa nu era numai la adresa unei comunități intelectuale, ci și la adresa unei întregi populații care a dispărut din acest oraș al „multiculturalismului” afișat. În 1900, din 50 de mii de locuitori, aproape 10% erau de religie mozaică, iar în 1930, din 103.000, peste 13.500 era evrei. În 2011 erau mai sunt puțin 160. Câți dintre locuitorii orașului Klausenburg știu că termenul de klausen înseamnă, în idiș, locuință mică, prin extensie mic lăcaș de cult, încăpere mică pentru rugăciune, de unde un binecunoscut spațiu de închinare din Praga fiind numit sinagoga Klausen? Câți dintre „clujenii culturali” știu că printre remarcabilii oameni de cultură din Cluj se numără oameni ca poeta Balla Zsofia, filosoful Ernö Gall sau sculptorul Egon Lövith, toți de origine evreiască? Câți clujeni știu azi că unul dintre „spa-urile” selecte din centrul orașului a fost baia rituală, mikveh a comunității evreiești? Câți clujeni sunt conștienți de faptul că mult disputata fabrică Clujana (sic!) a fost inițial creată de frații Renner, iar hotelul New York a fost construit de către o asociație de oameni de afaceri evrei?’
Scriitoarea israeliana Zeruya Shalev se bucura de succes in Romania unde i-au aparut in traducere patru carti. Cei de la Blog Carturesti au profitat de prezenta ei in Bucuresti la Festivalul International de Literatura pentru a-i lua un interviu: ‘BC: Ați spus într-un interviu că “scrisul vă curge prin sânge”. Cum ați descoperit acest lucru? ZS: În cel mai simplu mod. Am început să scriu când am învățat alfabetul, apoi am început să scriu cu adevărat când aveam 6 ani. Nu știam că scriu. Chiar și la grădiniță făceam un desen și apoi scriam o poezie lângă el. Nu a fost niciodată o decizie pe care am luat-o în mod conștient, m-am trezit scriind. Am început cu poezia, am trecut la proză. Nu a fost o surpriză prea mare în familie, pentru că sunt deja niște scriitori acolo (n.r. – Meir Shalev, vărul Zeruyei, este și el scriitor), dar nu am decis să fiu scriitoare. Nu am ales eu, m-a ales. Scrisul a devenit o parte foarte importantă a identității mele înainte să mă cunosc.’
M-am bucurat sa aflu ca clasamentul lui Ioan T. Morar ‘Zece cărți cu care mi-aș construi o insulă’ de la BookMag incepe cu o carte care se afla si pe noptiera mea: ‘1. Iosif și frații săi, Thomas Mann. E tot ce am citit mai profund, mai greu, mai încîntător, după Biblie. Cu o poveste inspirată din Biblie. E reeditată la Polirom. E o carte uriașă, și la propriu, trebuie să vă înarmați cu voință și rădbdare ca să o citiți. E un parcurs inițiatic la care nu rezistă toată lumea. Dar după ce citiți Iosif și frații săi sînteți altul. Garantat.‘ Astept incercarea si transformarea.
Sowilo scrie la SemneBune despre ‘Clopotul de sticla’ al Sylviei Plath: ‘Dacă Sylvia Plath ar fi trăit, ar fi avut 81 de ani și ne întrebăm, oare, cu ce ne-ar mai fi încântat dacă nu ar fi luat acea hotărâre fatală în ziua de 11 februarie ? Clopotul de sticlă este, cred, strigătul de disperare al Sylviei, strigăt pe care literatura universală și toți moștenitorii ei l-au auzit prea târziu, după 20 de ani.’
Adriana Gionea de la Postmodern recomanda 12 carti pentru citit in weekend (probabil ca este nevoie de cateva weekend-uri pentru 12 carti) sau pentru a fi incluse in pachetele de cadouri de sarbatori. Una dintre cele pe care le-as alege: ‘Primul roman scris de nobelizatul Orhan Pamuk este una dintre surprizele anului 2013, fanii cititorului aşteptând o nouă traducere din seria dedicată lui. Cevdet Bey şi fiii săi este o carte perfectă dacă îţi place să urmăreşti povestea unei familii spuse de mai multe generaţii care şi-au lipit biografia personală de istoria neoficială a Istanbulului şi a negustorilor obligaţi să treacă la moda europeană într-ale comerţului. De fapt, Orhan Pamuk descrie transformările inevitabile care tulbură, dar şi îmbogăţesc identitatea unui oraş disputat mereu de levantini şi de occidentali.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”1989. Toamna națiunilor”, de Adam Burakowski, Aleksander Gubrynowicz, Pawel Ukielski (II)
–”Rușii, masonii, Mareșalul și alte răspântii ale istoriografiei”, de Mihai Dimitrie Sturdza
–”Dieta câștigătoare”, de Novak Djokovic
–”Istoria unui destin confiscat. Tatăl meu, martirul neștiut Viorel Baciu”, de Miorița Baciu Got
–”Autoimun”, de Ioana Nicolaie
–Interviu-anchetă cu autorii din antologia ”Best of Proza scurtă a anilor 2000” (I)
