(Dan)
Prima recenzie a lui Liviu Szoke pe blogul său pe anul 2018 este, cum spune el, ”o delicatesă”. E vorba despre un articol despre ”Problema celor trei corpuri”, de Liu Cixin: ”Primul volum al trilogiei scris de cel mai cunoscut autor de SF al Chinei este pur și simplu genial. Cu mici excepții, nici nu am ce să-i reproșez. Dar poate că a fost mai bine că am lăsat-o pentru la sfârșit de an. Bine, a și apărut în antepenultima zi de Gaudeamus, deci nici n-aveam cum s-o citesc mai devreme, dar tot am mai așteptat nițel, după ce m-am întors de la târg cu portbagajul doldora de cărți. Și bine am făcut. Este o carte se citește pe îndelete, în liniște, ca să ai timp să-i rumegi ideile. Un personaj din cea mai recentă carte pe care am citit-o pentru Nemira, un faimos savant al timpului său, are obiceiul de-a bea oale întregi cu ceai în timp ce citește lucrări științifice, pentru ca, spune el, să meargă des la toaletă și a avea, astfel, timp să asimileze ideile și conceptele. Nu spun că este o soluție în cazul de față, dar cine știe? O soluție mult mai bună este să citești cartea în liniște, acasă, în pat, de preferat cu o agendă și un pix (eu nu folosesc creionul, chiar nu-mi place) alături, fără elemente perturbatoare în jur. Și devine astfel o adevărată plăcere. O plăcere pentru minte, pentru creier, pentru că e carte care-ți stimulează inteligența, punându-ți mintea la contribuție.”
Constantin Piștea a scris despre cărțile care i-au plăcut cel mai mult în 2017: ”Am citit mult anul trecut. Pe goodreads am contabilizat câteva zeci de cărţi, din modestie n-o să spun câte. Dintre acestea, am ales câteva titluri pe care, dacă aş avea timp, le-aş reciti oricând. Le notez aici, cu linkurile aferente, pentru că mi-aş dori să vă inspire în alegerea lecturilor. „Ruta subterană” de Colson Whitehead (Humanitas Fiction); „Trei etaje” de Eshkol Nevo (Humanitas Fiction); „Schije” de Ioana Baetica Morpurgo (Polirom).” Și, mai departe în articolul său.
Cum călătorește Papa de la Roma, v-ați întrebat vreodată? Ei bine, putem afla asta dacă răsfoim cartea ”În călătorie. Andrea Tornielli într-un interviu cu Papa Francisc!”, apărută de curând la Editura Trei, despre care aflăm amănunte pe blogul editurii: ”Semnele distinctive ale zborului papal sunt tetierele şi pernele albe, cu stema pontificală brodată în relief. Chiar şi meniul, tipărit pe hârtie cartonată, are imprimată stema Pontifului. În plus, toţi pasagerii primesc un pliant cu ruta zborului. Echipajul este alcătuit din membrii cu cea mai mare experienţă. Pentru fiecare, toate zborurile se încheie cu o fotografie în care stau aşezaţi lângă Papă, care nu uită niciodată să intre în cabină să-i salute pe piloţi. La dus, în timp ce-i salută pe jurnalişti, Francisc parcurge încet coridoarele şi schimbă câteva cuvinte cu fiecare, însoţit de câţiva colaboratori cărora le dă darurile, scrisorile, biletele şi cărţile pe care le primeşte. Unul îi cere rugăciuni, altul un selfie, altul îi pune să asculte vocea înregistrată pe smartphone a fiilor lui mici care îl salută, altul care îi arată noua aplicaţie cu emoticoanele papale animate îl aude pe Papa răspunzând: „Arăt mult mai bine acolo decât în realitate“. În timpul călătoriei spre Cuba, o jurnalistă de la postul Telemundo i-a înmânat o copie a premiului Emmy Award câştigat pentru cel mai bun reportaj televizat al conclavului. În timp ce Maria Antonieta Collins, jurnalistă a reţelei de televiziune Univision, i-a dăruit o cutie mare cu empanadas, colţunaşii din aluat de pâine umpluţi cu carne, tipici din Argentina, pe care îi comandase într-unul dintre cele mai bune restaurante din Miami şi îi adusese cu ea la Roma ca să-i ia în zborul papal. Francisc n-a stat pe gânduri şi i-a dat imediat însoţitoarelor de zbor să-i împartă şi să-i ofere tuturor ca aperitiv.”
Cristian Iftode semnează un articol foarte interesant pe Scena9.ro despre felul în care se mai aplică în 2018 filosofia greacă: ”Socrate considera „îngrijirea de sine” drept atitudinea filosofică fundamentală. În 2018, ştim oare mai bine decât ştiau ei cum să ne îngrijim de noi înşine? Mâncăm bio, dacă ne permitem: ei nu mâncau decât bio. Dacă avem timp şi nu ne e lene, facem jogging sau mergem la sală: lor, educarea trupului le intra în sânge încă de mici. Ni se spune că, dacă suntem deştepţi, nu fumăm: ei nu aveau această problemă. Dacă suntem responsabili, încercăm să ne reciclăm deşeurile: „reciclarea” era tot una cu ciclul firesc al naturii, pentru cei din vechime. Ce să mai vorbim despre factorii de stres, despre toxicitatea mediului înconjurător sau virtual, despre poluare şi supraaglomerare… Să ne ferim, însă, de idealizări: lumea lor era, şi ea, una crudă şi nedreaptă, chiar mai violentă şi mai nedreaptă decât a noastră, în multe privinţe. În acest sens, Socrate îşi avertiza semenii că mai importantă decât îngrijirea de trup este îngrijirea de propriul suflet, educarea în spiritul virtuţii, grija de minte şi de inimă. În această epocă în care suntem invitaţi să fim manageri ai propriei existenţe, să investim cu cap şi să ieşim, mereu, în câştig, reuşim, oare, mai bine decât ei să ne limpezim mintea şi să nu ne frângem, definitiv, inima? Să dăm sens vieţii noastre?”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Comploturile pentru asasinarea lui Hitler”, de Roger Moorehouse
-”Hoțul de cuvinte”, de Hans Joachim Schadlich
–”Extraconjugal”, de Mihai Radu
–”Louis Pierre Blanc. O planșetă elvețiană în serviciul României”, de Oana Marinache și Cristian Gache
–”Fraier de București”, de Florin Iaru