Inceputul dialogului lui Daniel Cristea-Enache cu Mihaela Miroiu pe care il gasim in rubrica ‘Cultura’ de la ‘Adevarul’ a avut loc in saptamana dinainte de Paste, iar prima intrebare a fost in tonul sarbatorii: ‘D C-E: Cum vă pregătiţi, dumneavoastră înşivă, pentru sărbătorile pascale? E ceva special şi diferit faţă de ceea ce faceţi în restul anului? Dacă da, de ce este special şi diferit? Dacă nu, de ce nu? Mihaela Miroiu: Eu m-am născut într-un sat din Transilvania şi am trăit acolo pînă la şcoală cînd am plecat la părinţi la oraş. Străbunica era animist-creştină (în sensul faptelor), bunica era foarte religioasă (în sensul ritualurilor). Probabil că a trebuit să aleg între două modele şi l-am ales pe cel al străbunicii. Ei bine, în acea lume mică, toată lumea mea de atunci, primele poezii şi poveşti pe care le-am învăţat au fost despre Isus şi Maica Domnului. Stratul cel mai vechi al culturii mele spirituale, morale şi literare acesta este, iar eu nu am vrut niciodată să îl „năpîrlesc” pentru că, în timp, în viaţa mea au venit multe alte influenţe. Atît de multe încît acum mă definesc printr-o simbioză care poate să pară stranie: sufleteşte sînt ortodoxă, intelectual şi moral sînt protestantă, artistic şi instituţional sînt apropiată de catolici, ecologist sînt animistă, cu respect pentru budişti. Dar cînd este vorba despre drepturile celor care sînt mai năpăstuiţi în propriile lor lumi instituţional-religioase pentru „păcatul” de a avea alte orientări de credinţă, de a avea altă etnie sau altă orientare sexuală şi, adesea, pentru „vina” de a fi femei, devin umanistă seculară. Probabil că par să nu am nici o logică internă. Eu însă sper că sînt coerentă cu toate metamorfozele experienţei mele omeneşti şi culturale.’
Rontziki a citit ‘Cititorul’ lui Bernhard Schlink si a scris despre el la ‘Evantaiul memoriei’: ‘…nu pot vedea Cititorul ca pe un roman de dragoste, aşa cum este prezentat peste tot. Am văzut în schimb o poveste de umanitate care m-a impresionat, găsind că adevărata relaţie dintre Michael şi Hanna se desfăşoară în partea a doua a cărţii sub forma unei comunicări sensibile şi delicate.’
Rodica Grigore scrie la ‘Observator cultural’ despre romanul laureatei Nobel pentru literatura Toni Morisson ‘Jazz’ aparuta in traducere la editura Art: ‘Critica literară a discutat pe larg semnificaţiile jazzului în acest roman, opiniile exprimate fiind extrem de numeroase, mergînd de la convingerea unora că muzica ar reprezenta, ca imagine şi metaforă, cel mai potrivit cadru pentru întîmplările relatate pînă la aserţiunea altora (susţinută şi de declaraţiile autoarei!) că „structura de jazz e însăşi raţiunea de a fi” a acestui text. La o analiză atentă, ambele se dovedesc valabile, cîtă vreme avem de-a face cu un narator ambiguu, a cărui omniscienţă e înlocuită de secvenţele în care se impun voci narative diferite, care definesc, implicit, romanul printr-o excelentă tehnică a punctului de vedere. Apoi, deloc întîmplător, perioada în care se petrece totul este tocmai cea cunoscută sub numele de Harlem Renaissance, marcînd evenimente foarte importante pentru recunoaşterea drepturilor populaţiei de culoare din Statele Unite. Astfel, existenţa personajelor lui Morrison este influenţată de tulburările sociale din St. Louis din 1917, dar şi de adevăratul exod al negrilor către Nordul industrializat. ‘
Oana Dusmanescu scrie la BookMag despre ‘Cutia neagra’ a lui Amos Oz aparut in traducere la Humanitas fiction: ‘În cartea aceasta, iubirea se confundă până la sânge cu dispreţul şi răceala. Dacă eşti mai sensibil şi mai tremurând, o să sfârşeşti cartea şi mai confuz decât erai atunci câmd ai început-o. Este o lecţie despre luptă, minciuni, garduri trase în jurul nostru, despre lucruri în construcţie şi reconstrucţie, despre abandon şi întoarcere veşnică la cineva pe care îl iubeşti, dar pe care nu poţi să-l suporţi. Este o lecţie despre faptul că, oriunde ai fugi, sub oricine te-ai adăposti, trecutul te va găsi sub orice piatră şi-şi va înfige colţii în tine fără milă, iar pielea ta, oricât ar fi de tăbăcită, tot va fi străpunsă.’
(Dan)
Diana de la Tara mea inventata ne povesteste despre o carte din Colectia Top 10+, Balzac si Micuta Croitoreasa chineza, de Dai Sijie: „Subiectul si stilul micului roman mi-a amintit de Lisa See si poate si acest lucru a contat atunci cand am citit-o pe nerasuflate si am catalogat-o rapid ca fiind o carte faina. Balzac si Micuta Croitoreasa chineza este un roman care vorbeste despre dragostea pentru carti si importanta culturii in viata unui adolescent, intr-un ambient diferit – acela al Chinei comuniste in care orice urma de cultura este interzisa.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-„Ce mi se-ntâmplă. Jurnal pieziş”, de Dan C. Mihăilescu
–„Mama”, de Pearl S. Buck
–„Finalul cel mai dificil, supravieţuirea”, de Radu-Ilarion Munteanu
–„O singură şcoală pentru toată lumea”, de Salman Khan
–„Carte de bucate, ospitalitate şi poveşti minunate”, de Margaret Yardley Potter
